Poieniul își comemorează martirii

Durerile istoriei încă mai produc lacrimi pe obrajii celor ce și-au pierdut părinții și bunicii în lupta pentru marele ideal al Unirii.

Evenimentul din 1918 are în spate numeroase fapte de eroism, de jertfă și sacrificiu, unele soldate cu dureri tenebroase, cum a fost „Măcelul de la Beliș” când au fost împușcați și arși, de către unguri, 45 de români.

Tragicul eveniment a generat și creația populară: „Foaie verde – a bobului, Sub apa Someșului, Zac martirii neamului, Împușcați și arși pe rug, Că n-au mai vrut să tragă-n jug”.

Între martirii din zona Huedinului, se numără și locotenentul Gheorghe Tămaș, din Poieni, care, revenind acasă de pe front, implicându-se în organizarea Gărzilor Naționale Române din Poieni, pe care le-a condus, a fost prins de jandarmii și armata maghiară.

Conform datelor oferite de istoricii: Cristian – Claudiu Filip, Horea – Dorin Matiș și Carmen – Cornelia Stânean, care semnează recentul volum „Marea Unire – Contribuții din zona Huedinului”, în 25 ianuarie 1919, deci acum 100 de ani, locotenentul Gheorghe Tămaș a fost prins pe drum de postul secuiesc și dus la comandamentul maghiar din gara Poieni, unde a fost tratat în mod barbar.

Tatăl său, Petru Tămaș, l-a găsit a doua zi, la 20 de metri de gară, îngropat până la brâu, cu partea superioară a capului care ajungea până la pământ. Era acoperit cu pietre, uscături și gunoi, avea șapte împușcături în piept și cel puțin 20 de înțepături cu baioneta pe întreg corpul.

Când s-a plâns comandamentului maghiar, a primit replica: „No, vă mai trebuie România Mare? Acum voi veniți la rând! Niciunul nu are să mai rămână dintre voi!”.

Despre destinul tragic al lui Gheorghe Tămaș s-a pomenit și la Conferința de Pace de la Paris, din februarie 1919, unde s-a informat despre atrocitățile comise de maghiari în această zonă mult încercată.

În memoria acestui martir al Poieniului și țării, din inițiativa prof. Ionel și Dorina Pop, și a primarului Gheorghe Boca, miercuri, la amiază, într-un decor alb, ca și acum 100 de ani, în prezența unui numeros public, dominat de tineri îmbrăcați în costume populare tradiționale, al numeroșilor invitați și al autorităților publice locale, a fost dezvelită o placă comemorativă de către strănepoata locotenentului Gheorghe Tămaș, eleva Sofia Popa și primarul comunei Poieni, Gheorghe Boca. Pe această placă gravată de sculptorul Claudiu Mureșan, sunt înscrise cuvintele: În memoria Lt Gheorghe Tămaș. „Martir al neamului românesc, batjocorit și apoi ucis lîngă această clădire, în mod barbar de bandele secuiești și ungurești la 25 ianuarie 1919, pentru simplul fapt de a fi român.

Urmașii să nu uite niciodată că și prin jertfa lui s-a realizat România Mare”.

Ceremonialul a urmat intonării Imnului României, iar preoții comunei au săvârșit un Te Deum și au sfințit placa comemorativă fixată pe clădirea gării.

De remarcat a fost și faptul că pe toată durata procesiunii, placa comemorativă a fost străjuită de un caporal și un soldat ce țineau drapele ale țării, dar echipați în ținuta militară a acelor vremuri.

Apoi, în sala de spectacole a Căminului cultural, aflat sub același acoperiș cu Primăria, și nu de mult reabilitate, a avut loc o adevărată sesiune de comunicări dedicată Marii Uniri și Unirii Principatelor Române, sustinută de profesorii: Cristian Filip, Horia Matiș, Cornel Morar și Rodica Huian, care a debutat cu prezentarea Declarației asupra modului cum a fost ucis lt. Gheorghe Tămaș, documentar prezentat de prof. Ionel Pop.

Spectacolul cultural – artistic a fost susținut de Ansamblul folcloric „Muguri de Dor”, coordonat de soții Dorina și Ionel Pop, întregul program, aplaudat cu frenezie de public, fiind structurat pe versuri și cântece patriotice dedicate evenimentului istoric petrecut acum 160 de ani, prima Unire care a fost sărbătorită de întreaga noastră națiune.

Spectacolul s-a încheiat cu cântecul „Hai să dăm mână cu mână, toți cu inimă română”, la care și-a adus contribuția întreaga sală.

Dumitru VATAU