Opera de trei parale

Stagiunea de operetă a politicii românești, continuă nedesmințit cu mari și mari succese, iar pe scena aceasta improvizată, urcă o samă de politicieni, majoritatea afonă, însă cu pretenții de privighetoare.
Asistăm la un spectacol în care se împart pumni, se umblă atât în lada cu rufe murdare cât și în lada cu zestre, se caută vinovății, se caută dușmani, unii imaginari, se sare de la un partid la altul, dintr-o barcă într-alta, totul pentru a acapara puterea, pentru a reuși să ajungă la acel El Dorado atât de mult visat.
Nu se mai ține cont, evident, sub nicio formă de populație, de poporul român, în fond, pur și simplu sunt ignorați oamenii, iar televiziunile dedicate și nu numai ele, ne oferă atunci, spre divertisment, când bătăliile politice încing ecranul, tot felul de noutăți din domeniul crimelor, al accidentelor, ca să ne obișnuim odată cu ideea că viața nu este lapte și miere, viața este un lung șir de accidente, un lung șir de violuri, cu cuțite înfipte-n spate, de bătăi generale în fața instituțiilor statului unde se lasă cu morți și răniți. Cam așa arată acest spectacol care numai credibil nu poate fi pentru străinătate, pentru investitorul străin.
Toate propunerile făcute cândva de partidul de guvernământ, toate ideile lansate cândva de opoziție, sunt pur și simplu niște abstracții, s-au transformat într-un praf dens și gros, într-o pulbere absolut dezgustătoare, care seamănă cu deșertul de gândire, cu o sahară inteligenței.
Nu știu cât va continua această treabă, dar dincolo de prezidențiale se arată un hău guvernamental, se arată o lipsă de idei, absolut alarmantă.
Vine iarna și iarna de obicei nu iartă, își păstrează demnitatea ei sub zero grade, dar la oamenii care nu au posibilități materiale ca să aibă grijă de viața lor, nu se gândește nimeni.
Poate într-o zi, se vor întoarce și acești politicieni cu fața spre oameni, dar vor constata cu uimire tâmpă, că acolo se află o populație imensă, dar cu spatele întors spre ei. Aternativa, sigur, este propusă de opoziție, dărâmarea guvernului, alegeri anticipate, toate cu bani, toate pe spinarea contribuabilului.
Pe de altă parte, frumușelul de la Ministerul de Finanțe, propune tot felul de apocalipse financiare ca să se acopere necesarul promisiunii de mărire a pensiilor și salariilor. De exemplu, propune pușcăria pentru rău platnici, însă cu puțin timp în urmă a dat și o amnistie fiscală pentru barosanii care nu și-au plătit datoriile de milioane de euro.
Deci discrepanța dintre gândire și faptă este imensă, și de asemenea nesimțirea acestor oameni care cred că dețin strategia, care cred că dețin tacticile politice în mână, este uriașă, este imensă, și pe plan medical nu poate fi vindecată decât cu niște diuretice sociale care sunt la îndemâna populației.
Repet, într-o zi se va întâmpla ca aritmetica să dea socoteală. Și atunci vom vedea cine a fost Albă ca Zăpada și cine au fost cei șapte pitici, rând pe rând. La ora actuală nu știm, pentru că poartă pseudonime, iar Albă ca Zăpada se află undeva departe, în Europa.

Cornel UDREA