O vizită…

S-a scris deja și s-a vorbit mult despre vizita fulger a președintelui României în Statele Unite ale Americii. Cum era de așteptat, înainte de vizită s-au făcut tot felul de speculații pe tema întâlnirii dintre Trump și Iohannis, mai ales că nu s-a spus mare lucru despre ce urmau să discute cei doi șefi de stat. Administrația americană s-a limitat să anunțe doar că se va vorbi despre “provocări de securitate comune, precum şi despre modalităţi de avansare a parteneriatelor comerciale şi energetice corecte şi reciproce”, în timp ce Administrația prezidențială din România afirma că temele abordate vor viza “întărirea și dezvoltarea în continuare a Parteneriatului Strategic puternic și dinamic dintre România și Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale, inclusiv în plan securitar și economic”.

Firesc, după vizită, analiștii au încercat să propună tot felul de interpretări legate de rezultatele primirii lui Iohannis la Casa Albă. Unii au văzut în această vizită un eveniment de excepție, alții l-au catalogat ca fiind un eșec, în timp ce anumite comentarii o încadrau în seria momentelor istorice. Dar, cât de istoric a fost acest eveniment vor putea spune doar istoricii, peste mulți ani de acum încolo.

Ca și în iunie 2017, la prima întâlnire a lui Iohannis cu Trump, și de această dată a fost adus în discuție parteneriatul strategic dintre România și SUA. De altfel, întodeauna când se vorbește despre relația bilaterală dintre cele două state, este invocat acest acord, în special de partea română. Fără îndoială, aceasta a însemnat şi înseamnă mult pentru ţara noastră. În domeniul militar, parteneriatul a contribuit la restructurarea armatei şi transformarea ei într-o structură compatibilă cu cea a ţărilor membre NATO. Acesta a dus apoi la participarea României, cu trupe, în teatrele de operații militare din Irak și Afganistan, ceea ce a demonstrat că armata română este capabilă să-și îndeplinească cu succes obligațiile față de partenerii euroatlantici. În domeniul economic, parteneriatul a deschis calea unor investiţii americane în ţara noastră. Dar nu foarte consistente. Deși așteptările românilor erau foarte mari în privința investițiilor americane, acestea nu s-au prea simțit în economia românească. Pentru români, care îi așteptau pe americani încă de la finalul celui de al Doilea Război Mondial, ar fi fost  mult mai importantă latura economică în relațiile dintre cele două ţări. Probabil mai importantă chiar și decât – să zicem – scutul de la Deveselu. Să vedem însă cum a fost atins subiectul economic la întâlnirea de marți, dintre Trump și Iohannis.

După întâlnirea de la Casa Albă, liderul american a vorbit despre relaţii comerciale foarte intense, afaceri în desfăşurare și mult comerţ cu România. “Noi cumpărăm, ei cumpără”, spunea Trump. Asta la nivel comercial. Cât privește relația pe alte paliere economice, râspunsul îl găsim în declarația lui Iohannis, susţinută la Ambasada României în SUA, după întâlnirea cu omologul său american. “Este important să găsim noi domenii de extindere a cooperării economice în domenii precum energia, cyber sau industria apărării”, a spus Iohannis. După cum se vede, în acest domeniu, România are așteptări mari. În ce măsură se vor realiza – nu se ştie. Un lucru este însă sigur: România nu este o mare miză pentru SUA, din punct de vedere economic. Spun asta pentru că Statele Unite au o altă viziune sub aspectul relaţiilor economice, americanii abordând lucrurile spaţial. Pentru ei este importantă întreaga piaţă europeană şi nu doar a unei ţări, precum România. De aceea, vor prefera să negocieze direct cu Uniunea Europeană.

În privința ridicării vizelor, mare lucru legat de acest subiect nu s-a întâmplat. Am aflat că Donald Trump “sprijină eforturile României de a deveni eligibilă pentru intrarea în Programul Visa Waiver” (de renunţare la vize), “în conformitate cu cerinţele legislaţiei Statelor Unite”. Cam acelaşi mesaj a fost transmis şi după vizita lui Iohannis din 2017. Adică, nimic concret. Aşa că nu este exclus să mai treacă mulţi ani până când românii vor putea intra fără viză în SUA.

Şi memorandumul de înţelegere privind tehnologia 5G a generat o serie de discuţii.S-a spus că ambasadorul George Maior, cel care a semnat în numele României acest acord, nu ar fi avut mandat de la Guvern să facă aceasta. Nu vreau să-i iau apărarea lui Maior şi nici a lui Iohannis, dar pentru a lămuri lucrurile trebuie amintit că, la începutul lunii august, nimeni altul decât Alexandru Petrescu, ministrul Comunicaţiilor a ajuns la Washington, unde ce credeţi că a făcut? S-a întâlnit cu Joshua Steinman, consilier al preşedintelui Trump, responsabil pentru politica internaţională de securitate cibernetică a SUA şi cu Robert Strayer de la Departamentul de Stat, pentru discuții aplicate pe marginea dezvoltării sectorului comunicațiilor, a intensificării cooperării internaționale în domeniul tehnologiei informației, a întăririi securității cibernetice și a implementării unor politici guvernamentale cu rol de susținere a economiei datelor. Practic, problema privind tehnologia G5 era clarificată de trimisul Guvenrului încă de la începutul lunii august, iar Iohannis şi Maior nu au făcut decât să marcheze momentul pe acest subiect. Deci afirmaţiile cum că Iohannis şi Maior au semnat acorduri pentru vasalitatea economică a României față de SUA pe următorii 50 de ani sunt pur şi simplu fabulaţii.