O școală ca o universitate

Rândurile de față sunt dedicate explicit celei mai bune școli din municipiul Cluj-Napoca și din județul Cluj, respectiv Colegiului National ”Emil Racoviță”, liceu care a obținut în anul școlar trecut la nivel de țară cele mai bune rezultate la examenele naționale și la concursurile și olimpiadele școlare de referință și care a sărbătorit săptămâna trecută 100 de ani de existență.

Țin să precizez că nu sunt absolvent al acestui colegiu preuniversitar de prestigiu, deși, cel puțin în cele două zile de spectaculoasă aniversare centenară la care am participat ca invitat (15 și 16 noiembrie a.c.), mi-aș fi dorit să fiu.

Nu sutele de mesaje și nenumăratele diplome și plachete aniversare primite de liceu, începând cu Ministerul Educației și Academia Română și terminând cu Inspectoratul Școlar Județean Cluj și cu autoritățile locale, au impresionat la aniversarea centenară racovițeană, ci, dimpotrivă, oamenii lui. Oamenii lui excepționali, profesori și elevi, cei vechi și cei noi, care au dat viață unui liceu crescut în umbra glorioasei Universități clujene.

Fără îndoială, Colegiul National ”Emil Racoviță” este astăzi celebru și pentru că (sau, poate, mai ales că), născut fiind odată cu Universitatea și funcționând o perioadă ca seminar pedagogic universitar, a avut ca directori și profesori personalități precum Vladimir Ghidionescu, Iuliu Hațieganu, Onisifor Ghibu, Alexandru Borza, Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Nicolae Lascu, Dumitru Ionescu, Nicolae Marian și, în mod firesc, și absolvenți pe măsură, astăzi academicieni sau celebrități în varii domenii: Ionel Haiduc, Mihai Gavrilă, Horia Colan, Nicolae Ghilezan, Ioan Pop, Ionel Pantea, Florin Piersic, Mihai Mănuțiu, Radu Stegăroiu, Doru Pamfil, Dan Șerbac…, în total 15 academicieni, străluciți absolvenți ai liceului în primul său veac de eternitate!

Dar, cum nu numărul de academicieni proveniți din rândurile absolvenților unui liceu îi dau acestuia măsura valorii sale supreme, ci plusul de cunoaștere și valorile general umane sădite în sufletul tuturor elevilor săi, transformarea acestor valori în aura educațională a perenității sale ca instituție școlară de elită la școala românească ce poartă astăzi numele savantului Emil Racoviță a fost posibilă tocmai prin multiplicarea spiritului racovițist ca ecou al mesajului liminar din Datoria vieții noastre, lecție de deschidere a cursurilor de istorie antică și de istoria artelor la Universitatea din Cluj din ziua de 3 noiembrie 1919, lecție ținută de nu mai puțin celebrul savant și academician Vasile Pârvan.

Academicianul Ionel Haiduc, evocând anii extraordinari de elev și de șef de promoție al acestui liceu (promoția 1954), menționa în ton nostalgic și cu umor subtil că nivelul de pregătire al absolvenților acestui liceu era încă de pe atunci atât de bun încât, în primul an de student, facultatea i s-a părut a fi un liceu în care se poate fuma! Și nu e vorba de orice universitate, ci despre Universitatea ”Babeș-Bolyai” și atunci, ca și acum, cea mai bună universitate din România.

Ce elogiu mai potrivit pentru 100 de ani de excelență la Colegiul National ”Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, un liceu ca o Universitate! Și ca un început de Academie!

Prof. dr. Mircea BERTEA