O floare şi 2 grădinari

Ce mult a slăvit-o Petrarca pe Laura lui, uite aşa s-a născut o frumuseţe de literatură, care poate fi dată de pildă. Politicienii noştri nu cred că sunt familiarizaţi cu risorgimento-ul, nici nu au de ce, fiindcă de acolo nu pică bani. N-au trecut zi, noapte, ceas, fără ca P.S.D.-iştii să nu-i strige lui Johannis, pe sub fereşti, substituindu-se trubadurilor diabetici, pentru semnătura pe actul care o scoate pe Laura Codruţa Kövesi din joc, realizându-se, astfel, programul de guvernare cu un cod de procedură penală proprietate personală şi, în sfârşit, un DNA transformat în teatru de păpuşi.

L-am aşteptat pe marele guru de Teleorman să-şi manifeste satisfacţia firească. Băiatul acesta nu-i chiar aşa simpluţ cum îl arată figura pe care a fost lipită o mustăcioară extrem de vivace, de elocventă: ne-a prezentat, ca la şcoală, ce este cu gazele din Marea Neagră şi cum ieşim noi, cu gazele noastre, în câştig! Aşadar, se pricepe şi la gaze, nu numai la Gaza! Apoi, l-am văzut şezând şi vorbind, cu o privire uşor obosită, probabil din cauza gazelor
inhalate, sau a unor revelaţii confucianiste despre Tel-drumul omului în viaţă:

Despre demiterea doamnei Laura Codruţa Kövesi a zis cuvinte oarecare, din normalitatea lui, apoi l-a tăvălit niţel şi pe preşedinte, păstrând ameninţarea cu bătăiţa la fundic. Îl înţeleg de ce este obosit: nu-i uşor să tot întorci cheiţele miniştrilor, pentru ca aceştia să pară vii şi inteligenţi, să alergi, să dai cu flitul Europei, de parcă şi noi am fi pregătiţi de Brexit!

Spectacolul cel mai unsuros l-au dat însă televiziunile partizane, cu aceiaşi moderatori dedicaţi, plezniţi de satisfacţie, de parcă este vorba de victoria lor personală, de parcă, chiar, este vorba despre ei şi politica mare a ţării. A excelat, cine altul, decât Gâdea, agitând pantomimic nişte mânuţe neobişnuite cu munca fizică, luându-le, cu generozitate, invitaţilor din timpul alocat pentru participare, pentru că îi place tare mult să povestească venerice şi lirice acestui narcisist cu ora.

Ostapbenderismul este regăsibil ca râia, nu numai la ziarişti, dar şi la mulţi politicieni, pe care îl afişează având calităţi de virtute. Pe nici un umflat agramat din Parlament şi Senat nu l-am auzit spunând: „Tovarăşi PSD-işti, să ne donăm contribuţia pe o lună pentru sinistraţi”. Ajutorarea acelor oameni nenorociţi o face tot poporul, o fac oamenii simpli, adună haine şi încălţăminte, tot ce prisoseşte prin gospodăriile lor, deloc îmbelşugate. Acum este şi ceasul răsplăţii: Iordache, Tudorel, Nicolicea, toată liota de servitori trebuie să-şi primească sinecurile. Îl văd pe Tudorel ambasador pe undeva într-o geografie cu un singur anotimp, cu buda pe plajă şi ţoale din frunze colorate, explicându-le aborigenilor ce şi cum este cu codul de procedură penală şi de ce el trebuie schimbat atunci când e nevoie de modificare. Şampania a fost desfăcută cu precauţie, nu dintr-un respect oarecare: lor le place să o bea fâsâită, aşa cum va fi şi viitorul lor.

În rest, ce să mai spunem? Tăriceanu e în concediu. Îi dorim să rămână acolo unde este multă vreme, să practice şi el o formă de Costa Rica, poate-i face bine la pungile de sub ochi. Concluzia este că lui Dragnea i-a ieşit socoteala. Urât, domnu’ Liviu, nu faci aşa ceva în faţa femeilor şi copiilor!