O făcurăm!

Joi, 10 octombrie curent, 55,67% din populație, s-a comportat ca un popor politic, participant la galele anuale de box colectiv, susținute de diverse asociații și persoane particulare, respectiv la GALA REFERENDUM, în care, până la urmă, a câștigat adversarul, adică ceilalți, așteptând la rând, pentru dulcea pâine a puterii, conținând multă drojdie perversă, ce a umflat mai toate discursurile.

În condensul național, provocat de statul prea aproape de sticla magică, s-au împărțit pumni, s-au dat capete în gură. Cel mai mult a impresionat monologul belicos, asprrru, viril, acid, necruțător al Veoricăi!

Cel care i-a scris textul, cu justă mânie proletară, este un nemaipomenit umorist!? Să te ia naiba, fiindcă și tu îmi iei pâinea ludică de la gură, pentru care tru­desc de 1/2 secol!

Mă, ce le-a făcut la opoziția, ce i-a tăvălit doamna de fier forjat! Atât de sigură a fost de ea, cu acest text care a stat, cred, multe seri pe noptiera dumisale, recitit și rostit ca tatăl nostru carele ești la Rahova, încât l-a dat fără greșeală pe goarnă!

Acest text a potrivit cu ea, femeie de sex feminin, ca și deux piece-ul roz cu icteriul capilar, acel blond bățos, cu valuri mici. Spectacolul a fost reușit, aplaudat, mai ales de o parte a telespectatorilor dedicați.

Sigur, majoritatea românilor este specialistă în politică, în explicarea mecanismelor graduale ale burselor internaționale, se știe cu alte cuvinte la orice, începând cu viața romanțată a soacrei ministrului Cuc și terminând cu numărul de cubulețe de gheață pe care le pune alt mare știutor și profet, marinelul neîntrebat, în laptele său cotidian, prea bun, prea ca la țara lui, Scotland, sau de ce nu știe să extragă radicali verișorul agricultor al lui Petrică. Daea nu merge lucrurile bine, zice el, românul de unică folosință!

Ei, și nu spui că dupe, s-a pus grobianu’ cu parul pe sireaca fimeie, uitând cum mergea în umbra poșetei, ca al doilea om din statul în picioare, lângă oala cu magiun. Tăriceanu a fost un gentleman, așa cum îl știm, păcat că a lăsat la pupitru cojile semințelor de floarea soarelui.

Iubitorul mersului pe jos cu bicicleta a tras concluziile bătăliei Stalingradului autohton: punct ochit, punct de pensie oprit!

Acum că bulbucii festivi ai șampaniei învingătorilor s-au fâsâit, să vedem ce și cine urmează: nou-veniții la putere nu vor avea timp de români o vreme, fiindcă trebuie să facă oareșce curățenie prin proprietățile lui Augias, să își puie oamenii lor să puiască, să plătească polițe, deștepta-se-vor și judecătorii, cei care au fost ținuți în buzunarul cu mărunțiș al priponitului pe banii noștri.

Desigur, multele aberații decizionale, orlandisme fiforoase, fi-vor îndepărtate. Întrebarea este: voi, învingătorilor, ce veți pune pe masa românului?

Acum, în parte, e fericit, dar vine iarna vrajbei noastre.

Anticipați anticipate, rostogoliți mingea democrației și în terenul nostru?

Întreb pentru un prieten, ca să folosesc un termen consacrat al feisbuciștilor, mai ales că, la intrarea în fabrică, a mai pontat cineva.

La plecarea de pe câmpul de bătălie, Orlando, mitocan și infatuat, narcisistul perdant, a jignit o ziaristă, a scos la iveală resursele sale zoologice.

Acesta este numai începutul unui sfârșit necesar.

Veo nu pleacă înainte de a ne da, totuși, măsura sa reală: „Este dureros să spun că am fost urâtă”.