Note de călătorie: „Leonidas”, o dulce victorie a ciocolatei belgiene

Leonidas, regele Spartei şi comandantul oştilor cetăţilor greceşti aliate împotriva perşilor, a rămas celebru în istorie prin bătălia de la Termopyle (480 î.Hr.). După trădarea lui Elfialte, Leonidas, împreună cu 300 de spartani, întîrzie înaintarea lui Xerxes în Elada, dar în pofida unei rezistenţe eroice, toţi pînă la unul au fost măcelăriţi de perşi în defileul îngust dintre munţii Callidromos şi golful Maliac.

Intrate în legendă, Leonidas şi bătălia de la Termopyle au fost readuse în actualitate, în 2006, de regizorul Zack Snyder. În 3D şi cu toate ingredientele uzitate de Hollywood. Interpretat de Gerard Butler, Leonidas s-a bucurat de o nouă glorie postumă, eroică şi foarte spectaculos cinematografică. Şi-a luat revanşa, cum s-ar zice…

Totuşi, trebuie spus că Leonidas nu l-a aşteptat expres pe mister Butler pentru a reveni în istorie şi pentru ca numele lui să fie – la propriu – pe buzele tuturor! În 1900, grecul-cipriot Leonidas Georges Kestekides (sau Kestekidis, născut la 18 iulie 1882, mort în 1948) îşi părăseşte ţinuturile natale pentru a se stabili în Statele Unite, unde devine patiser. Fratele său, cofetar în Turcia, îl aprovizionează periodic cu fructe glasate, pe care tînărul, tot mai specializat în fabricarea dulciurilor de tot felul, are ideea să le îmbrace în ciocolată. Bomboanele şi prăjiturile cu ciocolată preparate după un nou reţetar devin foarte căutate şi îi transformă radical afacerea, astfel că, în 1910 face parte din delegaţia greacă a Statelor Unite la Expoziţia Universală de la Bruxelles. Aici obţine o medalie de bronz pentru bomboane şi medalia de aur pentru prăjituri. În plus, cîştigă atenţia tinerei belgiene Joanna Teerlinck, cu care se va căsători în 1912, stabilindu-se definitiv în Belgia. Este şi anul în care renumitul maestru ciocolatier belgian Jean Neuhaus II introduce pe piaţă primele praline (o bomboană de ciocolată avînd ca miez o migdală), fixînd definitiv ciocolata în pantheonul gastronomiei locale.

În 1913, tinerii căsătoriţi lansează pralinele „Leonidas” şi deschid primul lor tea-room la Gand, după care urmează Bruxelles şi alte oraşe belgiene. Afacerea este înfloritoare, dar adevărata revoluţie se va produce în 1922 cînd soseşte din Grecia nepotul său de 19 ani, Basilio (Basile) Kestekides. Cofetar şi vînzător ambulant de dulciuri, Basile decide să-şi transforme atelierul de pe Boulevard Anspach din Bruxelles, în prăvălie, servindu-şi clienţii direct, printr-o fereastră. Un tip de comerţ cu amănuntul, care va rămîne specific tuturor magazinelor Leonidas pînă în 2005. Şi tot Basilio este cel care fixează în 1935 logo-ul firmei: efigia regelui Leonidas. Omagiu adus ţării sale de origine, eroului de la Termopyle şi, desigur, şi fondatorului casei Leonidas.

Afacerea familiei Kestekides, împrospătată de Basilio, devine un succes răsunător şi face trecerea de la prăvălioarele cu dulciuri şi preparate artizanale, la producţia industrială. Datorită lui Jean Kesdekoglu-Kestekides şi copiilor acestuia, Maria şi Dimitrios, „Leonidas” devine marcă internaţională prin dezvoltarea unei reţele de francize întîi în Belgia, apoi în Franţa, iar ceva mai tîrziu în Luxemburg, Germania, Olanda şi Statele Unite. La sfîrşitul anilor ’90, „Leonidas” îşi face intrarea în Asia.

În cele două fabrici din Bruxelles, pe care le deţine firma „Leonidas”, se confecţionează zilnic circa un milion de praline. La care se adaugă o întreagă gamă de bomboane, tablete de ciocolată, trufe şi alte produse dulci. Acestea ajung în cele 1250 de magazine „Leonidas” (proprii sau care deţin franciza), din 50 de ţări de pe tot globul. Majoritatea aflîndu-se, evident, în Belgia (350) şi Franţa (340). În 2007, firma deschide în Belgia lanţul de cafenele „Leonidas Chocolates&Café” provocînd o concurenţă serioasă şi dînd dureri de cap celor de la Starbucks. Cifra de afaceri ajunge la 70 de milioane de euro în 2012, iar în 2013, notorietatea brandului „Leonidas” atinge cota de 97% pe piaţa dulciurilor, a ciocolatei în special.

În ultimii ani, ciocolata a devenit o afacere înfloritoare destinată atît publicului larg cît şi unor connaisseurs, iar nume precum Galler, Darcis, Edouard, Neuhaus, Godiva, Leonidas sau Guylian reprezintă mărcile de bază ale industriei ciocolatiere din Belgia, ţara ocupînd locul 5 în topul marilor producători, după Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Sectorul „ciocolatier” belgian numără aproximativ 7500 de angajaţi în cele 400 de fabrici de ciocolată, ceea ce reprezintă 10% din sectorul alimentar belgian. Şi, chiar dacă în topul producţiei industriale Belgia ocupă doar locul 5, atenţia acordată calităţii produselor, ingredientelor, ambalajului etc., o propulsează pe primul loc. Aşadar, nu e de mirare că un cetăţean belgian consumă anual în medie aproximativ 10 kg de ciocolată, sau că Belgia exportă anual ciocolată în valoare de două miliarde de euro, 80% din exporturi realizîndu-se în ţările bătrînului continent, iar 20 % spre Asia şi America.

În Belgia ciocolata se găseşte la orice colţ de stradă şi oricît de mic ar fi sătucul prin care treceţi, veţi găsi cu siguranţă măcar un „Chocolatier” de unde să vă procuraţi delicioasele dulciuri. Oricît de tentat aţi fi însă de vitrinele buticurilor marilor „Maitres chcolatiers”, pe care le veţi întîlni la tot pasul, încercaţi să gustaţi cîte ceva din produsele micilor ciocolaterii artizanale, unde accentul se pune nu doar pe savoare, ci şi pe tradiţie şi pe artizanat. Nu veţi fi dezamăgiţi!

Magdalena Vaida