Noi privim, noi nu gândim

Chestie pentru hibernații la cap: câte o imitație de om acoperit, sau organizație socio-umanitară-paravan publică spicuiri din presa centrală și locală, știri, comentarii de acum 2 până la 4 ani. Lucruri vechi. Țintele predilecte sunt liberalii pe atunci în opoziție și președintele Johannis.
Despre mizeriile din 2016 spre încoace, ale PSD-ului, nici o vorbuliță, nicio fotografie, ca și când nu ar fi existat pe harta politică și nici în Parlamentul burdușit cu nemuritorii de unică folosință ai partidului, persoane devenite personaje în antologia umorului românesc, de la primul spermatozoid daco-get încoace, voinicul zgomotos și cu un simț al proprietății extrem de original.
Nu mai trebuie să căutăm prea mult cine se află, pidosnic, în dosul acestor postări. În sperietura generală pe care o trage Mapamondul, ai noștri indisciplinați scapă cu amenzi, unora li de fac dosare penale. Nu am auzit să fi pățit nimic concret subspecia aia de bețiv care a intrat în Spitalul din Huși și a început, pur și simplu, să scuipe, medicii și asistentele. Încă nu este după gratii, căptușit cu vreo 10 ani de bulău.
Ăștia suntem noi. Creștinii umezi de compasiune și înțelegere, oamenii lui „hai, mă, că nu a dat cu parul!”, îngăduitori, dar cinici și cu reacție rapidă, în caz că cineva ne calcă umbra pe cap.
Televiziunile, cam aceleași, cu obiceiurile neclintite: cu ciutacul pe Johannis, plimbă ursu prin târg, urmați de amazoanele presei românești, în frunte cu Mihăiță, mic la stat, mare la sfat, cum vorbește folclorul despre baschetbaliștii proveniți din rândurile lotului olimpic de tras cu praștia după supersonice. Pic de suflet, de acceptare a unui armistițiu pe vremea ciumei, și asta pentru că deja cu istorie, clasă muncitoare a consumatorilor de rahat cu perje (știri false) vrea în continuare spectacol și capete pe butuci, sa vină gâdea, cu săcurea, să spulbere pădurea.Scenarii apocaliptice, viitorul sumbru, mecle în bernă, asta vrea clasa sudaților posterior, câte 10 ore pe zi, în fața produselor oferite de fabricile de bomboane-tromboane.
Desigur, în actuala situație însucevită, sub un cer senin, în ciuda tuturora, vizibil între 11-13, pentru cei ce plimbă-n lesă niște peste 65 de ani, omul, rămas singur, cu hemoroizii săi, e predispus la filozofia șarpelui, supărat pe numărul nepermis de mare al picioarelor de miriapod. Există o lege a compensației: el mușcă letal și se deplasează fără zgomot.
Închei, închid fereastra, tocmai trece grupul de marțieni stagiari ai Primăriei, cu pompe, țevi, utilaje de dat la cap porcului de virus. Evident, clujeanul câștigă un alt dram de curaj, de optmism: cineva are grijă și de el, așa cum se poate, în aceste vremi. Într-ajutorarea, căci despre ea facem vorbire se vede și se simte prin fapte, nu prin mizerii politice, zăngănit de săbii scoase din teacă. Atunci când ți-a plecat trenul, nu trebuie dai vina pe mecanic, ci pe prostia ta, de întârziat. Cu litere de aur într-o istorie a prostului disperat, o trecem, fiindcă acum mi-am amintit și nu trebuie pierdută, propunerea lui Ponta V. de demitere a actualului Guvern și numirea unuia de „largă concentrare democratică”.
Țineți minte formularea asta ilogică? Largă concentrare…dacă e largă, așa să rămâie!

Cornel UDREA