(Ne)schimbarea la 360 de grade

Fie că plouă torenţial, fie că soarele nemilos încinge asfaltul la umbră, iar termometrul transpirat nu mai face faţă, lumea a luat cu asalt Clujul în aceste zile, pentru Untold, festivalul la care aparent curge lapte şi miere, dar pe care nu-l gust, fiindcă apreciez un cu totul alt gen de muzică. Iar ceea ce se vinde la Untold, pe bani grei, îmi irită timpanul şi îmi provoacă alergii la nivelul scăriţei din urechea medie. Dar gusturile nu se discută, ci se execută. Probabil că nici o ninsoare siberiană nu i-ar împiedica pe hăbăuci să se calce în picioare, să doarmă prin parcuri, la umbra boscheţilor, în tovărăşia căpuşelor, şi să se urineze pe unde apucă, la care aş mai putea adăuga, în loc de sare şi piper, alte activităţi (ingrediente) ce aprind imaginaţia tinerilor de astăzi. Nu mai departe de ieri mi-a fost dat să văd patru hăndrălăi (n-am fost curios să aflu dacă erau români) dormind ca valizele în gară la baza statuii lui Matei Corvin, cu alte cuvinte la picioarele Goliaţilor ce străjuiesc monumentul. Imagine care astăzi nu mai frizează. Câţiva paşi în plus şi zăresc alţi doi tineri care se bronzau pe spaţiul verde al Bisericii „Sf. Mihail”. N-ar fi reprezentat asta neapărat o problemă dacă unul dintre ei nu şi-ar fi expus dosul în toată splendoarea. Unde mai pui că zona este tranzitată inclusiv de copii. Dar bănui că nici aceştia nu se mai miră, ci trec nepăsători, ca şi cum totul ar fi normal. Îmi fac cruce cu limba în gură şi îmi văd de drum. Mă…consolez că nu sunt singurii nebuni frumoşi ai marilor oraşe, citându-l pe marele Fănuş Neagu.
Ştiu că voi supăra pe mulţi, dar mi se pare aşa de neinspirat să organizezi un astfel de eveniment în această perioadă a anului, marcată de postul Adormirii Maicii Domnului. Nu mă îndoiesc că pe Armin Van Buren, una din vedetele Untold-ului, personaj care pentru mine e totuna cu Martin Strickland (cunoscătorii ştiu la cine fac referire), îl doar fix în spiţ (sau poate nici acolo) de post. Omul vine, îşi face treaba, mănâncă un mic, bea o bere, ia premiul şi o şterge englezeşte. Ştim bine, chiar dacă nu recunoaştem, ce presupune o astfel de perioadă, or numai zbenguiala, asezonată din belşug cu îngurgitarea de licori bahice, nu se potriveşte în peisaj, ci ca nuca-n perete.
Vreau să închei tot într-o notă pesimistă. N-am o statistică fiindcă nu mi-am cumpărat şi nici nu cred că există una a oamenilor care îmbracă, în plină vară, haina smereniei în această perioadă şi care înţeleg că aceste răstimpuri de peste an, nicidecum inventate de Biserică şi eronat percepute astfel, înseamnă schimbarea şi devenirea noastră şi nu atât abţinerea de a nu mânca ceva prohibit. Postul Adormirii Maicii Domnului (şi nu numai) trebuie să fie întoarcerea noastră către Dumnezeu, întinderea înainte către El, condiţionată (filtrată) de întoarcerea către cel de lângă noi, în care trebuie să vedem chipul lui Hristos. Mă tem că mulţi nu vor înţelege nimic. Nu din prostie, ci din nepăsare. Şi mă tem suplimentar că întoarcerea noastră este cu 360 de grade. Iar dacă ceva se „schimbă” la 360 de grade înseamnă că rămâne la fel.
Cristian Focşanu