N-avem guvern, dar avem sărăcie

Deocamdată n-avem un guvern validat de Parlament şi, după cum se tot moşmondesc politicienii noştri, este greu de estimat când vom avea unul. Indiferent cine va ajunge să conducă ţara, ar trebui să se concentreze pe rezolvarea unui necaz mai vechi, de care se pare că nu putem scăpa şi pace: sărăcia.
Degeaba se împăunează foştii guvernanţi cu minunatele lor realizări, care au dus pe “noi culmi de progres şi civilizaţie”, căci realitatea, din păcate, este cu totul şi cu totul alta. Iată ce spun datele seci ale Oficiului European de Statistică, prezentate cu cu ocazia Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei: anul trecut, peste un sfert din populaţie era supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială în şapte state ale Uniunii Europene, pe primele două poziţii figurând Bulgaria (32,8%) şi România (32,5%).
Chiar şi Institutul Naţional de Statistică spune exact acelaşi lucru: o gospodărie din patru nu putea face față anul trecut cheltuielilor cu venitul total realizat, două din cinci aveau probleme cu plata la timp a întreținerii locuinței, aproape 15% cu energia electrică, 8,2% cu telefonul, iar 7,7% cu abonamentul radio-TV.
Iar dintre gospodăriile care nu au putut face față cheltuielilor cu venitul total net realizat, opt din zece nu au putut cumpăra produse alimentare suficiente pentru asigurarea hranei. Situaţia nu este tocmai roză nici pentru gospodăriile care se descurcă cu venitul realizat: doar una din cinci și-a putut permite un concediu în afara casei, şi numai una din trei şi-a cumpărat haine noi. Procentele scad la înlocuirea mobilei uzate – 6,3%, achiziţionarea de electrocasnice – 16%, vizionarea unor spectacole de teatru sau cinema – 11% sau cumpărarea de cărți – 15%. Şi aproape jumătate dintre gospodării nu și-au permis niciuna dintre cele enumerate.
Lucrurile stau şi mai prost la sate. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, 70% dintre săraci trăiesc în zonele rurale, iar circa 45% din populaţia ţării noastre locuieşte exact acolo.
Şi mai grav este că peste 900.000 de persoane (4,5% din populaţia ţării) trăiesc în sărăcie extremă în aşa numitele zone marginalizate – 3,2% în mediul urban şi 6,2% în zonele rurale. Acelaşi studiu al Băncii Mondiale defineşte zonele marginalizate ca “domenii care combină capitalul uman scăzut, şomajul ridicat şi locuinţele necorespunzătoare”, caracterizate de un nivel scăzut de educaţie, sănătate precară, mame adolescente, mulţi copii, şcoli şi servicii proaste, lipsa locurilor de muncă decente şi o rată mare de infracţionalitate, inclusiv în rândul minorilor.
Iar trist de tot este că aproximativ 4 din 10 copii români trăiesc în sărărăcie, acesta fiind cel mai mare număr de copii săraci din Uniune.
Ce-i drept, în România s-a înregistrat una dintre cele mai semnificative reduceri al riscului de sărăcie, de 11,7%, ţara noastră fiind depăşită şi la acest capitol de Bulgaria (de 12%).
Însă, nu-i de ajuns.

Viorel DĂDULESCU