N-au votat pentru, ci împotrivă

Votul din 10 noiembrie n-a fost pentru proverbiala schimbare, invocată la fiecare scrutin, ci împotriva unui partid…blond. O știe toată lumea. Chiar și Iohannis, care a și recunoscut lucru acesta. Nu știm dacă  n-a făcut-o din greșeală. Se vede treaba că pe jumătate dintre românii cu drept de vot îi doare-n cot sau în șpiț de ceea ce se întâmplă în această țară, dovadă că prezența la votul de duminică a fost de aproape 48%, aceasta fiind cea mai scăzută înregistrată la un scrutin prezidențial organizat în țara noastră după 1989.

Cu alte cuvinte, și-au exercitat dreptul de vot puțin peste 8,7 milioane de români. Până acum, la precedentele alegerei prezidențiale nu s-a coborât sub pragul de 50%. Constatăm că interesul românilor pentru alegeri a scăzut de la un scrutin la altul: 86,19% în 1990, 76,29% în 1992, 76,1% în 1996, 65,31% în 2000, 58,51% în 2004, 54,37% în 2009, 53,18% în 2014 și 47,66% în 2019. Vă mărturisesc că nu-mi plac cifrele, ci chiar îmi provoacă un soi de indigestie, dar a fost musai să le scot de la naftalină. Oare e cazul să ne îngrijorăm? Eu zic că da, fiindcă a scăzut dramatic numărul tinerilor care pun ștampila. Potrivit ultimelor date oferite de Biroul Electoral Central, au votat în țară doar 675.000 de tineri cu vârste între 18 și 24 de ani, iar în diaspora 58.000. La polul opus, cei mai mulți au fost „tinerii” între 45 și 65 de ani, numărul acestora fiind de 3,3 milioane, respectiv peste 200.000 în diaspora. Aceeași prezență s-a înregistrat și la alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an. Nu știu cât ne gâdilă orgoliul, dar Clujul se află printre județele fruntașe în privința prezenței la vot, cu 57,8%. Scrutinul din 10 noiembrie a mai marcat o contraperformanță, dar care îi privește numai pe cei de la PSD, partidul care a dat ora exactă în România după 1989. Asistăm la cel mai slab rezultat înregistrat de un candidat al social-democraților. Viorica Dăncilă a „împușcat” puțin peste 2 milioane de voturi. Rezultatul, surprinzător sau nu, i-a dat frisoane veteranului Ion Iliescu, care în 1992 a fost votat de aproape 6 milioane de români înfometați de libertate. Este recordul pentru un candidat la prezidențiale, care va rămâne multă vreme în picioare. Cifrele din dreptul lui Klaus Iohannis, președintele în exercițiu al României, n-ar trebui să ne surprindă. Era de așteptat ca acesta să ocupe prima poziție în topul preferințelor, întrucât majoritatea românilor au votat împotriva PSD-ului, iar în lipsa unui contracandidat nu pe măsura lui Dăncilă, ci pe calapodul românilor, cei mai mulți au pus ștampila pe Iohannis. Dacă Dăncilă e a cincea roată la căruță, Iohannis e roata vulcanizată între celelalte patru.

Am avut 14 candidați mari și lați, însă șase dintre aceștia au obținut cifre jenante, de sub 1%, ceea ce înseamnă că au avut sub 200.000 de votanți. Fapt ce mă determină să mă întreb și să vă întreb cum au obținut aceștia cele 200.000 de semnături pentru a se putea înscrie în cursă? Nu-i nominalizez pentru că asta ar însemna să le fac publicitate și nu merită din punctul de vedere al subsemnatului. Din păcate, în România încă nu există o procedură legală pentru a verifica autenticitatea semnăturilor strânse de candidații la prezidențiale. Biroul Electoral Central verifică doar formal semnăturile, întrucât foarte mulți dintre candidați depun listele pe ultima sută de metri, caz în care BEC are la dispoziție 48 de ore să ofere un feed-back. În cazul lui Viorel Cataramă, s-a constatat că aproape 100.000 din cele 200.000 de semnături de susținere erau similare ca grafie, dar Curtea Constituțională nu i-a respins candidatura, ci l-a lăsat să se facă de rușine. Fără îndoială, proba elocventă pentru a verifica autenticitatea semnăturilor de susținere sunt rezultatele propriu-zise ale scrutinului. În 2016, în cadrul alegerilor locale, a existat un proces intentat pentru semnături falsificate, dar dosarul a fost închis cu șapte lacăte doi ani mai târziu. Dacă dosarul n-a sfârșit în foc, cu siguranță a fost înghesuit între alte mii de dosare și cauze nesoluționate, peste care s-a așezat praful. A început lupta pentru turul doi al alegerilor. Iohannis îi curtează pe învinșii primului tur. Are asigurat sprijinul celor de la USR-PLUS. Paleologu are și el un electorat anti PSD. Rămâne de văzut ce tabără vor alege simpatizanții actorului Mircea Diaconu, știut fiind faptul că un contingent important dintre alegătorii acestuia vin din zona ALDE, care a fost partener al PSD-ului la guvernare. Dăncilă îl provoacă pe actualul președinte al țării la un „taifas” televizat, fără mănuși și arbitri, în speranța că social-democrații vor mai dilua din ecartul ce îi separă pe cei doi finaliști în acest moment.

Cristian FOCȘANU