Mitingul lui Dragnea

Fix de asta aveam noi nevoie acum, de un miting al PSD-ului. În rest avem de toate, doar mitingul ăsta ne lipsea. Mult lăudata noastră creştere economică s-a pierdut pe undeva pe drumul revoluţiei fiscale, leul a luat-o binişor la vale, datoria externă a ţării a crescut ca Făt Frumos din poveste, iar deficitul bugetar imediat ajunge până la stele. Fireşte, în faţa acestor măreţe realizări nu era nimic altceva de făcut decât un miting. Unul care să susţină actualul guvern al Vioricăi Dăncilă, căci, asta pare a fi fost intenţia iniţială a lui Dragnea & comp., reconvertită cică, la Consiliul Director de luni, în “apărarea democraţiei şi a statului de drept” şi în “susţinerea justiţiei”.
Că tot veni vorba de justiţie să ne amintim că vineri, adică fix cu o zi înainte de miting, ar putea fi anunţată decizia în aşa numitul “dosar Bombonica”, în care Liviu Dragnea este acuzat de instigare la abuz în serviciu şi la fals intelectual. Ce coincidenţă nu-i aşa? O pură şi absolut întâmplătoare coincidenţă. Nu pot să nu mă întreb ce vor scanda sâmbătă participanţii la miting dacă Dragnea va fi condamnat. Ceva în sprijinul justiţiei sau…? La fel de interesant este ce vom auzi dacă şeful PSD-ului va scăpa de condamnare. Poate un soi de odă închinată conducătorului iubit? Şi cum de la un miting care se respectă nu pot lipsi pancartele, mă mai întreb ce va scrie oare pe cele ale PSD-ului. Poate “Asta-i ţara mea, fără DNA!”?
Nu ştiu de ce dar mie toată povestea asta parcă îmi aduce aminte de mineriadele lui Iliescu şi tare mi-e teamă că adunarea de sâmbătă o să apere democraţia şi statul de drept la fel cum au făcut-o ortacii lui Miron Cosma. Şi pe atunci a existat o “largă mobilizare a maselor”, care s-au îndreptat într-o veselie spre Bucureşti, ba cu autocare, ba cu trenul, aşa cum au anunţat şefii locali ai PSD-ului că se va întâmpla şi acum. Scuze, rectific: la tren se pare că s-a renunţat, căci acum pe calea ferată se circulă la fel de iute cum merge dricul la groapă. Şi mai există o deosebire. La mineriade, vajnicii oameni de bine aveau în dotare, pe lângă ciomagul regulamentar, salopete. Acum ţinuta obligatorie este albul şi nu putem decât să sperăm că ciomegele le vor lăsa la domiciliu. Însă, în ciuda acestor diferenţe notabile, după cum arată lucrurile, îmi vine a crede că reuniunea de sâmbătă, în loc să apere democraţia şi statul de drept, mai degrabă o să ne apere şi de democraţie şi de statul de drept.

Viorel Dădulescu