miniReportaj. LA POALELE DEALULUI, MONUMENTUL…

Rădaia.

Un deal cît sufletele tuturor sătenilor de aici (vreo 120, după unele date) îşi consumă ultimul verde al toamnei. Acolo, sus – mormintele. Jos – Biserica Ortodoxă, Adormirea Maicii domnului.

Linişte.

Doamna anotimpului galben trece printre coline, tîrîndu-şi trena filigranată în alcătuiri de ceată părelnică.

Fotografiez monumentul.

E nou-nouţ, iniţiat de Cadrele de rezervă şi retragere din Serviciul Român de Informaţii. Alb cu negru. Iar simplitatea lui evocă numele eroului martir lt.col Dumitru Coman. Omul care, în balamucul din decembrie ’89 şi-a găsit tragicul sfîrşit la Odorheiul Secuiesc.

Ucis.

Restul e tăcere, pîn’ ce lumea se adună la monumentul cel nou. Discursurile de la mormîntul, refăcut şi el prin strădania unor inimoşi camarazi, au arătat atrocităţile prin care s-a săvîrşit din viaţă eroul de la Rădaia. Ură. Sălbăticie. Şi umbra agenţilor AVO…

Am privit în jur.

Şi vă pot spune despre numitorul comun al chipurilor fiecăruia dinte reprezentanţii celor 10 organizaţii care au venit la Monument: n-a fost o evadare. Ci, mai degrabă, o călătorie de întoarcere spre sine. Spre familia eroului. Şi, în general, spre nedreptăţile sorţii. Dacă e să mişunăm prin istoria noastră recentă. Şi nu numai.

Generali şi colonei în rezervă. Aparţinători ai eroului martir. Şi oameni simpli au lăsat cărare unor lacrimi de tristeţe.

Pentru ce a fost şi ce ar mai putea să fie.

Radu VIDA