Media 5 și admiterea în liceu

În cadrul consultărilor avute cu partenerii sociali la ședința Comisiei de Dialog Social din 14 august a.c., de la sediul Ministerului Educației Naționale, s-a convenit ca, începând cu anul școlar 2019-2020, admiterea la licee să fie condiționată de obținerea, la sfârșitul clasei a VIII-a, a unei medii de admitere de minim 5 (cinci). Facem precizarea că media de admitere se compune din media notelor obținute la Evaluarea Națională la probele de română și matematică (care însumează 80% din medie) și din media generală a claselor V-VIII (care însumează 20% din medie).

Cum era de așteptat, propunerea nu a fost susținută de asociațiile de elevi, care o consideră discriminatorie și periculoasă, în sensul că ar putea duce la creșterea repulsiei față de școlile profesionale/ învățământul dual, știindu-se că elevii care nu obțin media minimă de 5 vor fi obligați să se înscrie la aceste școli.

Dincolo de opoziția (nejustificată) a reprezentanților elevilor, măsura este nu numai una de bun simț (la urma urmelor, și media 5 e prea mică, ce fel de liceu e acela la care se intră cu 5!?), dar și una de intrare, în ceea ce privește admiterea la licee, în legalitate. În sensul că, din moment ce nu poți trece din clasa a VII-a în clasa a VIII-a, spre exemplu, dacă nu ai minimum medii de 5 la toate materiile și la purtare 6, cum poți să treci din clasa a VIII-a în clasa a IX-a (ambele clase de învățământ obligatoriu) cu medii sub 5 la Evaluarea Națională, adică la două materii fundamentale: română și matematică?! Și totuși, de la data repartizării computerizate, așa s-a întâmplat. De ani buni, au intrat în licee elevi cu medii de 2, 3 sau 4 la Evaluarea Națională și nimeni nu s-a autosesizat, nu a protestat, deși rezultatele s-au văzut, cu deosebire la liceele industriale, unde au fost admiși majoritatea acestor elevi, elevi care, ajunși cu chiu, cu vai, în clasa a XII-a, nici nu s-au mai înscris la BAC sau, dacă s-au înscris, l-au picat și îl pică în continuare cu brio!

În opinia noastră, măsura discutată comportă cel puțin trei interpretări: 1. Din punct de vedere legislativ, cu referire directă la durata și conținutul învățământului obligatoriu în România. O problemă serioasă, din moment ce, din 2020, grupa mare la grădiniță și liceul devin obligatorii și pană în 2030 învățământul obligatoriu ajunge la 16 clase!; 2. Din punctul de vedere social, cu referire directă la elevii din zonele dezavantajate economic, în mod special elevi din învățământul rural, elevi care nu au nici oportunități și nici șanse egale privind accesul la un învățământ de calitate și, prin urmare, la un traseu profesional de succes; 3. Din punct de vedere moral și al deficitului de motivație și de corectă orientare școlară și profesională, cu referire la elevii care, deși au condiții asigurate acasă și la școală pentru succesul școlar, nu se străduiesc suficient, nu performează, dar ai căror părinți vor cu tot dinadinsul ca acești elevi să fie admiși la licee și, dacă se poate, chiar la liceele de elită.

Așa se naște disprețul pentru școala profesională și pentru meserie, așa se ajunge (cum, de altfel, am ajuns deja!) la criza generală de forță calificată de muncă, meseria nemaifiind ”brățară de aur”. O brățară cândva la mare cinste și la noi, înlocuită azi de brățările de la cluburi și discoteci, de la Electric Castle sau Untold. Brățări cumpărate (ați ghicit!) pe banii părinților.

Prof. dr. Mircea BERTEA