Mărirea şi decăderea unui partid

Da, aţi ghicit, este vorba despre PSD, partidul cameleon. După decepția de la recentele alegeri prezidenţiale, s-a vorbit şi încă se vorbeşte de o resetare a partidului care a dominat scena politică românească de după 1989. Probabil că cei mai mulţi sunt de-acord că e nevoie de o reformare a partidului, dar mă întreb dacă există cineva capabil să-l reseteze şi nu să-l scurtcircuiteze şi mai rău? Nu vreau să deranjez “morţii”, dar personal cred că PSD şi-a dat foc la valiză atunci când şi-a desemnat candidatul la prezidenţiale. Falimentară nu a fost atât desemnarea Viorcăi Dăncilă, cât mai ales faptul că social-democraţii au aruncat-o la înaintare, carne de tun, la nici două zile după alungarea ei de la guvernare. Nu era oare destul de clar că o astfel de mutare nu se regăseşte în jocul de şah? A nu se înţelege că-i plâng de milă Vioricăi Dăncilă, deşi săraca nu ştie nici acum la ce a participat.

PSD a ajuns în starea actuală din pricina tuturor “căpuşelor” care s-au aciuat la matcă. Aşadar, cine să-l restarteze, cine să apese butonul “delete” la tot ce are partidul în acest moment şi să şteargă fişierul corupt cu viruşi troieni? Liderii actuali, Fifor, Tedorovici, Ciolacu? Daţi-mi voie să mă îndoiesc de competenţa acestora. Au avut timp s-o exercite şi se vede limpede rezultatul. S-a vehiculat în târg și numele lui Ponta, dar „micul Titulescu” nu este iubit de toți pesediștii. Chiar mă îndoiesc că Ponta vine la ciorba reîncălzită, cu babalâci la aceeași cantină împingând tava, cărora nici gura nu le miroase și care se jură că nici usturoi n-au mâncat. Ponta vrea sânge proaspăt și nu…transfuzii aplicate muribunzilor. Ponta nu mai dă în marșalier, ci bagă direct în viteza a 6-a cu o țintă foarte clară: prezidențialele din 2024.

Nu se pune întrebarea unde au greşit social-democraţii, ci mai cu seamă cât au greşit. Vă mai aduceţi aminte de Sorin Grindeanu, băiat frumos, gelat, mereu raşchetat, pus la patre ace, cu gropiţele în obraji, idolul femeilor la menopauză? De numele lui se leagă abrogarea “celebrei” OUG 13 a lui Florin Iordache, altă minte sclipitoare, dar cu intermitențe. Iordache, un Pinocchio contemporan, cu nasu’ adulmecând de la mare distanță dosul șefului Dragnea, era atunci pe cai mari, ministrul (sau mai degrabă călăul) Justiţiei. Şi-a tăiat craca de sub picioare, şi-a dat foc la valiză şi la postul de prim-ministru. A căzut de pe o mârţoagă drept în cap, lipsit de sprijinul politic. A urmat la rând Mihai Tudose, agreat de partid vreo şase luni, adică până când a îmbârligat, din nou, legile justiţiei. Expus, a rămas pe scut şi executat. Şi uite aşa, PSD a mazilit doi premieri în mai puţin de un an. Şi a urmat apocalipsa: numirea Vioricăi Dăncilă, “Cuminţenia Pământului”, căreia Liviu Dragnea i-a făcut o super-caracterizare: e neconflictuală şi, adăugăm noi, stăpâneşte binişor o limbă străină, limba română. De numele Vioricăi Dăncilă nu se leagă numai fiasco-ul de la alegerile prezidenţiale, dar şi celebra zi de 10 august 2018 şi protestul diasporei gazată. În octombrie a picat examenul şi al treilea guvern PSD, aşa că în toată sarabanda de gafe, eșecul de la prezidenţiale ne apare ca unul aşteptat, logic şi anticipat. Căderea pe tobogan a social-democraților nu este altceva decât rezultatul unor politici cel puțin dezastruoase, între care amintim doar creșterea salariilor la aproape un million și jumătate de bugetari, care a dus la o altă creștere, dar a inflației, un soi de tumoră malignă.

Cristian FOCȘANU