Macron a câştigat. Este suficient?

Da. Emmanuel Macron este noul preşedinte al Franţei. Un candidat care a pornit într-o cursă electorală care aparent îl depăşea la început a ajuns învingător. A fost un scrutin electoral extrem de important pentru viitorul Franţei dar şi pentru viitorul Uniunii Europene. Am fi tentaţi în momentul de faţă să zicem că totul e ok, Macron a câştigat, populismul a fost învins, am salvat Uniunea Europeană.

Lucrurile nu stau chiar aşa cum par. Da, Emmanuel Macron s-a clasat primul în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, dar înafară de funcţia de preşedinte încă nu a câştigat nimic. Nu o spun ca să mă plasez împotrivă, ci chiar din contră o spun pentru că acesta este adevărul. Franţa mai are de dat un test şi acesta constă în alegerile legislative de luna viitoare. Nu are rost să ne pripim şi să declarăm că pericolul a trecut şi că populismul a fost învins. Să nu uităm că populismul există în continuare în discursurile politicienilor şi va exista în continuare. Este factorul care va influenţa constant scrutinele electorale (şi nu numai) de acum încolo în întreaga Europă. Ca definiţie, populismul este o doctrină politică care are ca argument faptul că oamenii simpli sunt exploataţi de o elită privilegiată. Mai mult decât atât, populismul poate fi catalogat drept argument politic atât de stânga sau de dreapta cât şi de centru, nefiind neapărat un atribut al partidelor de la extremele spectrului politic, chiar dacă de cele mai multe ori acesta este cazul.

Platformele populiste au succes deoarece un număr mare de cetăţeni simt nevoia de noutate. Aceştia simt nevoia de dezvoltare personală, de o îmbunătăţire a statutului financiar personal. Când nu se întâmplă, de cele mai multe ori, vina este a elitelor societăţii. E drept că ele sunt cele care întocmesc politicile societăţii şi dau direcţia unui stat. E drept că elitele sunt responsabile de bunăstarea cetăţenilor. Dar parţial. Nu puteam afirma că Uniunea Europeană nu a favorizat dezvoltarea personală a individului la fel cum nu putem afirma că Uniunea Europeană nu a oferit condiţii de dezvoltare personală pe orice domeniu. Dar tocmai diferenţa între nivelul de dezvoltare personală şi cel al societăţii este cel care alimentează o platformă populistă. Toţi doresc o viaţă bună si plină de realizări, dar nu toţi reuşesc. Frustrările individuale acumulate din diferite motive, toate legate de bunăstarea individului, alimentează la nive de societate o frustrare colectivă care este apoi extrem de bine manipulată de politicieni în scopul dezvoltării platformelor politice propri. Problema este că de multe ori, indivizii care prezintă frustrări de genul acesta, se şi aşteaptă ca sistemul să le ofere condiţiile mai bune, fără depunerea unui efort spre acest obiectiv. Pentru un succes al platformelor populiste, nemulţumirea este exploatată alături de inducerea unei stări de nesiguranţă care la rândul ei se îmbină cu frustrarea personală. Este de fapt un cerc vicios. Frica duce la închidere în sine şi la dorinţa de individualizare şi egosim, la accentuarea instinctului de supravieţuire, la o teamă generală referitor la propria persoană, iar acest lucru duce la un nivel de alertă individuală care nu se împacă deloc cu raţiunea. Atingând punctul acesta, individul care cade în această plasă, va fi automat un adept al unei platforme populiste, ultra conservatoare, iar numărul indivizilor de acest gen este extrem de mare.

În cazul alegerilor din Franţa, numărul votanţilor care au susţinut platforma politică (populistă pe de-o parte, ultra-conservatoare de cealaltă) a lui Marine Le Pen a fost totuşi unul mare. Este o problemă pe care Emmanuel Macron va trebui să o rezolve sau măcar să o amelioreze. Aşteptările sunt maxime de la Emmanuel Macron. Nivelul de frustrare în societatea franceză este real, şi este la un nivel ridicat, prea ridicat pentru a fi ignorat. Diviziunea în societate este reală şi ea, pe de-o parte cauzată exact de populism, iar pe de altă parte cauzată de frica la nivel de societate referitor la siguranţa cetăţenilor din perspectiva radicalizării şi a atacurilor teroriste. Macron, spre finalul campaniei a adoptat unele părţi ale discursului lui Marine Le Pen, cele referitor la FrExit şi la migraţie. Sunt convins că Emmanuel Macron va lua măsuri din campania proprie dar va lua măsuri şi din campania lui Marine Le Pen (aici mă refer la metodele de combatere a terorismului şi de securizare a societăţii franceze).

Toată problema va fi cum va reuşi acesta să le îmbine şi să mulţumească îndeajuns diferitele părţi ale societăţii franceze, pentru ca alegerea în funcţia de preşedinte să fie cu adevărat ceea ce Europa se aşteapta. Cert este că în acest moment, doar câştigul unor alegeri nu este de ajuns şi nu avem voie să ne culcăm pe o ureche şi să concluzionăm că pericolul a trecut…

VLAD ZUBAC