Locul unu de la coadă

Uniunea Europeană are (încă, până când se rezolvă ceva cu Brexitul) 28 de state. Dintre aceste 28 de state, România ocupă, din nou, a 28-a poziţie în Uniune, de data aceasta la capitolul privind invovarea. Tabloul de bord european privind inovarea din 2018 ne clasează iarăşi pe primul loc de la coadă, şi mai grav fiind că, în 2018, lucrurile au stat şi mai rău decât în 2010, “punctajul” obţinut fiind 14 procente mai mic decât cu 8 ani în urmă.
Nu stăm cu mult mai bine nici în privinţa eco-inovării, din acest punct de vedere situîndu-ne pe poziţia a 23-a, mult sub media europeană. Cum s-a ajuns aici? Raportul spune că de vină este, în primul şi în primul rând, “cadrul normativ, de politică şi financiar al României (care) pare a fi unul dintre cele mai mari obstacole în calea întreprinderilor atunci când introduc activităţi de eco-inovare şi aduc îmbunătăţiri”. Altfel spus, întreprinderile ar vrea ele să facă câte ceva, însă chiar când încearcă asta se lovesc de politica de stat. Şi asta, în pofida faptului că, după cum se spune în raport, firmele româneşti ”devin tot mai dornice să investească în măsuri de utilizare eficientă a resurselor”, astfel că o treime dintre ele au măsuri de economisire a energiei, iar 31% au implementate sisteme de reducere la minimum a deşeurilor. Este mult, este puţin? Este jumătate din valoarea medie înregistrată în Uniune. Mai mult (sau mai degrabă mai puţin) este şi altceva: în toamna anului trecut, România avea 24 de produse şi 19 licenţe înregistrate în sistemul UE de etichetare ecologică, din totalul de 71.707 produse şi 2.167 de licenţe din Uniune.
La toate aceste constatări să mai adăugăm încă una. România a alocat (datele disponibile sunt din 2016, dar nu există chiar nici un semn că situaţia s-a îmbunătăţit) doar 0,48% din PIB pentru cercetare, cu mult sub media de 2,03% din PIB cheltuită în Uniune. Aproape că era să fim campionii de la coadă şi la acest capitol, însă am avut noroc cu Letonia, care dă pentru cercetare numai 0,44% din PIB şi, astfel, ne-a suflat, la mustaţă, prima poziţie. Cam pe acelaşi loc ne situăm şi la cererile de brevete, cu 5,11 cereri de brevete la un milion de locuitori, cu mult sub media europeană, de 111,97 cereri de brevete la milionul de locuitori.
Pe penultimul loc în UE suntem şi la numărul angajaţilor în cercetare şi dezvoltare, cu numai 0,3707% din populaţia activă, mai aprigi decât noi fiind doar ciprioţii, cu un procent de 0,3088%, media la nivelul Uniunii fiind de 1,2245% din populaţia activă. Evident, fără cercetători, este cam greu să ai inovare, dar asta nu pare a fi o problemă pentru noi, căci compensăm din belşug la numărul de doctori (doctori, nu medici) şi doctorate. Are vreo importanţă că multe sunt plagiate?