Le-au tăiat gazul, urmează apa şi… curentul

Falimentul unor societăţi comerciale nu provoacă doar pierderi economice ci şi adevărate şocuri sociale. Din nefericire, exemplele sînt multe, azi oprindu-ne la Libertatea, unitatea care producea mobilier pentru export şi mai puţin pentru intern, fiind un potenţial concurent al pieţei europene; motiv firesc, care i-a şi provocat… picajul, firma aflîndu-se, probabil, în… conservare de prin 2011, cînd un număr mare de personal a fost disponibilizat.

Şi cum, în vechiul sistem, pentru angajaţii unor întreprinderi industriale profitabile se construiau şi cămine pentru nefamilişti, firesc a fost ca şi Libertatea să aibă parte de un asemenea spaţiu locativ realizat din bani publici, dar cu destinaţie exclusivă pentru cei ce fabricau frumoasa şi confortabila mobilă, ce înnobila locuinţele noastre şi ale multor europeni. Aşa a apărut Căminul de nefamilişti din Parcul Feroviarilor nr. 1A, al cărui parter a fost amenajat pentru Grădiniţa copiilor angajaţilor, iar cele 16 camere de la etaj au fost repartizate de sindicat şi conducerea fabricii tinerilor de aici.

Din 2011, de cînd au primit titulatura de… şomeri, foştii tineri, care acum sînt familişti cu copii, nu mai ştiu ai cui chiriaşi sînt, în schimb au aflat că Libertatea a sistat contractul de furnizare a gazului pentru clădirea cu pricina, iar furnizorul a închis robinetele de gaze. Cele 16 familii, care trăiesc în cîte o singură cameră cu bucătărie şi grup social comun, nu au apă caldă de aproape o lună de zile, nu au unde să-şi pregătească mîncarea necesară mai ales să asigure igiena copiilor care au început şcoala. Locatarii imobilului în discuţie, deşi cer zilnic sprijinul Primăriei, funcţionarii de aici le sugerează să se mute. ,,Se poartă cu noi ca şi cu nişte boschetari, deşi locuim aici de mai bine de 20 de ani, ne-a mărturisit o doamnă disponibilizată, cu copil, şi care are mai multe cereri depuse la Primărie pentru a primi o locuinţă socială aşteptată de aproape 15 ani.

Deznădejdea le alimentează gîndul că în curînd nu vor mai avea nici apă, nici curent, motiv pentru care cer disperaţi sprijinul deliberativului local, deoarece executivul le-a creat convingerea că… speranţa nu mai moare ultima.

Dumitru VATAU