La Cracovia: LEGĂNÎND FRUMUSEŢI AUTUMNALE, COLORATE AMURGURI…

Certitudini
Drumul de la Kosice la Cracovia e un firicel de basm. Cînd nu e fluviu de autostradă ca Vistula cea lin curgătoare.. M-am abătut însă de la monotonia benzilor de asfalt, pentru a-mi regăsi singurătatea de călător împătimit.

Sate. Sau, mai bine spus, aglomerări de vile, curate, aflate irevocabil sub ţinta unul fascicol al modernităţii. Atmosfera e contagioasă prin adulmecarea culorilor. Ziua – reliefînd armonia caselor, seara – în ritmul muzicii, felinarele înlocuiesc strigătul lăuntric din albul pigmentat al verticalităţii mestecenilor. Nu. N-am găsit, în maldărul angajamentelor diurne, nici o fisură. Doar lumini. Oglindind ordinea impecabilă, evlavia catolică în limita bunului simţ şi un ritm de viaţă alert, ce concentrează în taine, fiecare stradă şi uliţă asfaltată.
La Cracovia, însă…

Istoria e ca un… agrement total
Încă de pe la 956 dC, un negustor arab din Cordoba scria despre „Krakva” că este un oraş mare, cunoscut în toată Evropa. Drumul şi dealul (Wawel) erau de chihlimbar, spune legenda. Şi era locuit (dealul, desigur) de un monstru. Balaur, ce mai! Fioros, cum altfel! Pe numele şi prenumele lui Smok Wawelski. Întemeietorul oraşului, prinţul Krak, pare-mi-se, s-a supărat că arătania, cu şase picioare şi care – vă imaginaţi! – scuipa foc, speria fetele. L-a păcălit pe netrebnic, dîndu-i să mănînce o oaie umplută cu smoală fierbinte. Şi din toată povestea n-a mai rămas decît o splendidă statuie (mascota oraşului), acolo, unde se presupune că era peştera monstrului. Lumea vine, şi plăteşte ca la… balaur.

La o aruncătură de băţ – Monumentul Grünwald. M-am străduit, iubite cetitoriule, să străpung amurgul îmbălsămat şi să ascult zăngănit de săbii. Ţipete de războinici. Şi cîntecele victoriei. N-am reuşit. Am citit de zeci de ori pasajul din ghidul turistic: „În 1386, Wladyslaw Jagiello, marele duce al Lituaniei, a fost încoronat rege al Poloniei după ce s-a căsătorit cu regina Poloniei, tînăra Jadwiga, în vîrstă de 11 ani. Astfel a început dinastia Jagelon, care a durat pînă în 1572, şi unirea Poloniei cu vecina ei, Lituania. La 15 iunie 1410, armata poloneză-lituaniană i-a învins pe cavalerii teutoni în Bătălia de la Grünwald. Victoria a însemnat, din punct de vedere militar şi politic, punctul culminant al uniunii statale”. Dacă n-am auzit zbucium de arme, am văzut în schimb cum, sub Jageloni, Cracovia a prosperat. Se vede şi astăzi. Monumente, catedrale, castele, fortăreţe, şanţuri de apărare… Totul la dimensiuni monumentale. Toamna, spectacolele folclorice dau culoare şi mai evidentă acestui cadru. Cu precădere, amurgurile însufleţesc zidurile monumentelor, sporindu-le misterul. De la înălţimea Hotelului System încerc să ghicesc orizontul Munţilor Tatra. E greu. Dar ştiu că, de acolo, Zakopane îmi face cu mîna.
Sigur, mîine e o nouă zi şi nu poate cuprinde decît o lungă vizită la

Castelul Wawel
E toamnă rece, credeţi-mă, se vede şi se simte chiar şi în inima caldă din Piaţa centrală a oraşului, Rynek Glowni. Uriaşa Bazilică Sfînta Maria, Hala ţesătorilor, Galeria Czartoryski cu a sa splendidă pictură semnată de Leonardo da Vinci, Doamna cu hermină. Mîine, sigur că mîine voi reveni şi la Casa Arhidiocezei, aflată pe o stradă care nu şi-a schimbat deloc înfăţişarea de mai bine de 300 de ani. Aici şi-a săvîrşit tinereţile monahul Woytila, cel care avea să devină mîndria Poloniei, cu numele de Papa Ioan Paul al II-lea. Traversez un parc, apoi altul, apoi… sonorizînd cu paşi semeţi dalele de pe Calea Regală. Mă simt singur, sub povara sceptrului atîtor încoronaţi, regi şi regine, alaiuri de cavaleri şi domniţe, ce flutură imaginare flamuri de la ogivele Palatului.
Aici, regele Kazimierz cel Mare a făcut…, colo, după încoronarea regelui Zygmunt Stary cu prinţesa italiană Bona Stary, arhitecţii italieni au dres…
(Ghidul grupului englez)

Nici aici n-am retrăit sentimentul de zbucium din istoria Poloniei. Turnuri semeţind ceriul, ziduri mai groase decît gîndul războinic, criptele cu nume ce au contat în zbaterile acestui stat, oropsit, nu odată, de vecini, depozitul de armament… toate estompate de galeria unor pictori celebri; argintărie, porţelanuri şi, mai ales, tapiserii. Acestea din urmă, spunea ghidul, au scăpat de furia nazistă, ascunse pe drumul Bucureştilor şi Montrealului.

M-am intersectat, în acest lung periplu, cu zeci de grupuri de pe toate meridianele globului. Şi mi-a părut rău că românii se ţin departe de această ţară atît de frumoasă şi primitoare.

Las în urmă această istorie concentrată şi-mi arunc ochii spre turnurile nepereche ale Bazilicii Sf.Maria. Sunet de trompetă sfîşie cerul amurgului. Şi, brusc, tace. Se spune că, la un asalt tătar asupra aşezării, un pompier a dat alarma, de aici, din turn. A amuţit pentru că o săgeată i-a străpuns inima. De atunci, fiecare apropiere a întunericului nopţii e marcată de glasul unui alt şi alt trompetist…

Către Adam Mickiewicz
Poetul ce domina Marea piaţetă. Şi inimile polonilor. Căci el, poetul, se ţinea lituanian şi, spun edilii, nu a vizitat niciodată Cracovia. Un rebel. A fost expulzat în Rusia, a plecat la Istanbul şi a murit la Paris. Şi a scris:

De treci spre Nowogrodek, cîndva, oricine eşti,
Şi-ajungi în Pluzyny, codrul cel posac,
Să nu uiţi caii-n codrul acesta să-i opreşti
Şi să-ţi întorci privirile spre lac.

Ici, lacul Şwitez apa şi-o întinde luminos,
Rotund, în uriaşul lui hotar:
Îi dă ocol un codru adînc şi neguros,
Iar luciul apei e-ngheţat cleştar…*

Trupul lui, după lungi dispute, a fost adus la Cracovia. Şi doar memoria colectivă a lituanienilor aminteşte de Adomas Mickevicius. Căci statuia lui Teodor Rygier (1898) a fost distrusă de demonii celui de al doilea război mondial. Şi refăcută în 1955, de cînd este locul cel mai drag de întîlnire al polonezilor. Şi al vizitatorilor din lumea largă:

Mîncă, trag din pipă, toarnă,
Joacă, rîd, petrec, fac gură,
Crîşma doar că n-o răstoarnă
Cu a lor chiuitură

Stînd ca paşa-n cap de masă,
Mîna-n şold Twardowski-şi pune,
Strigă: „Lume, fii voioasă!”
Le dă ghies cu pozne, glume…**

Zeci de caleşti, trase de cai trăpaşi şi vizitii ferchezuiţi ca la o nuntă împărătească şi alte zeci de minicare electrice fac turul oraşului. Conducător auto neîntrecut, ghid şi călăuză în tot şi toate – un student la Facultatea de petrol şi gaze: Jerzy Mazur (Academia Gorniczo-Hutniza) îmi spune că e dintr-un sătuc de la graniţa cu Ucraina, ştie de Ploieşti şi rafinăriile de… acolo şi că ar trebui să fie mai mulţi turişti polonezi în România şi mai mulţi români în Polonia. Îl aprob, rugîndu-l să oprească pentru a… suta oară să fac poze în

Cartierul Kazimierz
Amurg. Şi culori. Dintre cele mai vesele. Azi zona este sub ocupaţia artiştilor avangardişti. Doar sinagogi sumbre, prepuielnice, s-au alimentat lagărele morţii: Fabrika Oskara (vă amintiţi, desigur: Lista lui Schindler, filmat în totalitate aici), apoi lagărul de concentrare de la Plaszow, Auschwitz, Birkau… Toate aceste orori sînt la mică distanţă de Cracovia. Dacă am preferat mina de la Wielniczka e doar pentru că n-am vrut să impietez asupra unei vacanţe perfecte. Am coborît în mina de sare de aici şi, credeţi-mă, de la 150 de metri de sub pămînt se auzeau suspinele de disperare ale tuturor polonezilor care au trecut, realmente, prin foc şi sabie. Doar frumuseţea locului şi sculpturile în sare au reuşit să şteargă spectrul spînzurătorii, unde a fost atîrnat, în ştreang, comandantul crimelor zguduitoare, de la Oswiecim, cunoscut în germană ca lagărul de la Auschwitz.
Rămîne nostalgia după pitorescul din Nowa Huta, impecabilul Muzeu al Ţintaşilor (Celestat), tras la şublerul oraş Tarnow, Copernicus, Wislawa Szymbroska, Czeslaw Milosz, Ivo Andric, Anka Kowalska, Andrey Wajda, Roman Polanski, Jozef Woytila, precum şi viersul prietenului, de-acu’, Adam Mickiewicz:

Scheleticele lumi, fără inimi, nici duh…/ Dă-mi tu, tinereţe, aripa ta sfîntă/ Să zbor peste moartele lumi prin văzduh,/ Să-ating al iluziei rai, cel în care/ avîntul stîrneşte minuni/ Făcînd să ţîşnească-n tulpini noua floare/ Şi feţe-n nădejdi aurii înveşmîntate***

Restu-i amurgul unei toamne reci, cu încălzire directă de la inima fierbinte a polonezilor din împrejurimile Oraşului regilor, Cracovia.

Pagină realizată de
Radu VIDA
Foto: AnomisadiV

* (Lacul) Şwitel – trad. Pssionaria Stoicescu
** Pani Twardowska – trad. Miron Radu Paraschivescu
*** Odă tinereţii – trad. Miron Radu Paraschivescu