La ceas de taină, REALCĂTUIND BLAZONUL CUVÂNTULUI

8 Aldin, ziceau vechii gazetari. Boldat, dacă se poate. Ăsta era visul fiecăruia dintre condeieri: de a fi tipărit, măcar o dată în carieră, cu această literă blândă, dulce, fermă. Culcată pe margine de infinit, ziceau. Litera, desigur, în alcătuiri de cuvinte şi fraze frumoase. Căci noaptea, mai ales noaptea, conferă monumentalităţii lor interpretări imprevizibile.

Statutul de reporter, însă, „obligă” la superficialitate, iar vâltoarea vieţii nici că-i impută asemenea stare. Pe când munca tipografilor e marcată de rigoare, de frumuseţe sobră întru semnături anonime, ce emit pe lungimea de undă a artei. Aberaţiile nu supravieţuiesc, iar mode rnitatea plauzibilă îndeamnă spre un optimism contagios. Poate din acest motiv, tipografii de astăzi s-au pus sub umbra protectoare a lui Claude Garamond, cel care a făcut ca fontul cu pricina să străbată secolele din calendar.

Ziare…

Nenumărate ziare. Directorul general de la Tipografia Garamond, domnul Bogdan ROMAN are o privire caldă pentru fiecare dintre ele. Un fel de taină îi izvorăşte din ochi, când vorbeşte despre munca de aici:

„Cândva am fost… holding, un grup de firme sub acelaşi patronat. Fondatorii s-au gândit să acopere toată gama de tipărituri, de la ziare, până la cărţi, reviste, pliante, carduri de bancă, facturi… Dar „Garamond” a rămas să se ocupe exclusiv de tipărirea ziarelor încă din 1993. Am traversat mai multe etape, au fost mai mulţi proprietari, iar domnul Teodor Colţea, ca membru fondator şi participant activ în acţionariatul societăţii v-ar putea spune istoria fascinantă a acestei iniţiative”.

„Ce ziare se… nasc între aceste ziduri?”

„Tipărim majoritatea ziarelor centrale cu destinaţia Transilvania. Ajungem şi până în Secuime, sau Banat, cu o parte din ele. Şi ca să nu mă lungesc, dintre ziarele naţionale lipseşte doar un singur titlu. Trebuie spus că toate ziarele locale din Cluj-Napoca îşi au locul de naştere aici. Urmează tipăriturile regionale, ziarele judeţelor limitrofe Clujului şi, mai departe, până la Baia Mare, Târgu Mureş ş.a.m.d”.

„Viaţa tipografiei, ca de altfel şi a tipografilor s-a schimbat radical. Tehnologiile noi au adus un plus de bine în lumea cuvintelor. Haideţi să facem un periplu prin această nouă lume!”

„Da. Lucrurile s-au simplificat. Şi complicat, totodată. Ne aflăm la un… click distanţă de orice client. Fiecare editură transmite prin Internet, într-un cont al lui, unde numai el are acces, în format electronic (pdf, de regulă). Într-o secţie avem un server, şi totul merge spre un computer to plate. De aici, operatorul transpune materialul jurnalistic pe placă. Apoi, porneşte tiparul. A… murit toxica zincografie, şi acea rotativă imensă, monotonă, cenuşie. Acum totul are un design modern şi un sunet de melodie îmbietoare. Scurt: se fac pachete, conform listelor primite de la editură, se pun pe rutele de distribuţie şi slova se disipează în lumea largă. Simplu, nu?”

Simplu?

Nu prea. Doar că profesionalismul şi vechimea îşi spun cuvântul. Şi totul pare simplu. Am străbătut împreună cu şeful de secţie, domnul Cseke Şandor principalele zone în care se fac operaţiunile tipografice. Ici coloane înalte cu hârtie ce aşteaptă să fie imprimată, colo maşini ce împletesc-fuior hârtia şi-i adaugă textul şi imaginile gândite în redacţii. În spatele acestei munci se află oameni. Care s-au îndrăgostit de această meserie, s-au calificat la locul de muncă şi n-au mai plecat. Oameni cu multă experienţă. Care ştiu să se descurce în situaţii dintre cele mai dificile. Ziarele de sport, bunăoară. Au competiţii la ore dintre cele mai imposibile, transmit ştiri de pe mapamond, acolo, unde fusul orar joacă feste ordinii şi disciplinei prestabilite. Dar ziarul trebuie să fie tipărit, pentru că în zorii fiecărei zile cititorul aşteaptă.

„E mare lucru, spune contabilul şef al Tipografiei, domnul Janos Tasnadi, să ştii că, orice se întâmplă, ziarul iese la timp. Şi în acele condiţii grafice pe care le cere clientul. Numai aşa putem fi siguri că fluxul de bani îşi urmează cursul. Iar noi putem să reluăm procesul de producţie”.

„Defecţiunile, incidentele neprevăzute nu pot fi… prevăzute de nimeni. Ce se întâmplă în asemenea situaţii?”

„Acestea sunt neplăcerile noastre. Dar avem echipe de intervenţii şi niciodată, subliniez, niciodată nu s-a întâmplat să nu tipărim un ziar”.

Din nou directorul general, domnul Bogdan Roman:

„Suntem pe lungimea de undă a editorilor. Şi ne dorim ca tiparul să aibă o viaţă cât mai lungă. Spre beneficiul milioanelor de cititori. Să dezvoltăm şi să facem investiţii care să ţină pasul cu cele mai noi cuceriri ale tehnologiilor de astăzi. Sigur, avem maşini noi, performante, cumpărate de la americani: utilaj de tipar nou, sisteme de prepress, computere postpress şi aşa mai departe”.

„Aveţi sub… lupă atâtea şi atâtea ziare. V-aţi format o părere, ce se va întâmpla cu presa scrisă?”

„România a fost şi este o piaţă atipică (şi) în privinţa tiparului. Regulile şi strategiile care se aplicau şi se aplică în ţările limitrofe nu s-au putut implementa la noi. Mulţi investitori străini şi-au rupt gâtul, ca să spun aşa. Toate necazurile vin, cred eu, de la faptul că n-am avut şi nu avem tradiţia cititului de ziar tipărit. Din păcate, oricât ne-am lăuda, ziarul s-a citit şi se citeşte de către o nişă, evident, restrânsă de oameni. Mulţi au vrut să facă minuni cu tirajele. N-a mers. Teoretic, România ar trebui să … înghită tiraje mult, mult mai mari. S-a încercat modelul… 500.000 exemplare. S-au dat şi pe gratis! Dar nu s-a reuşit. Sigur, conţinuturile s-au îmbunătăţit. Dar reţetele occidentale n-au putut fi aplicate. Avem, însă, clienţi fideli, cu tiraje mai modeste. Dar există! Şi asta mă face să spun: industria tipografică n-o să moară. Cu toate că electronica şi-a făcut loc printre noi. Trebuie să ne învăţăm că ziarul analizează, comentează şi mai puţin apelează la ştirile calde. E părerea unui… cititor, totuşi”.

***

Noaptea îşi urmează destinul firesc şi slova din ziare se găseşte tipărită. Dimineaţa se împodobeşte de culoare. În… oglindă, când tipografii se ascund în cearcănele nopţii, difuzorii îşi încep munca. Domnul Remus Felecan, patronul de la Apex îşi mână oamenii spre destine de cititori. Şi-i pare rău că administraţia clujeană n-a înţeles cât de importantă este această muncă. Abonamente, vânzare liberă… Cei de la Oradea, spre exemplu, au făcut contracte avantajoase. Pe 15 ani! Şi în beneficiul cititorilor de ziare, desigur. Şi patronii de difuzare au avut şi au siguranţa că pot investi în chioşcuri frumoase, atrăgătoare, funcţionale. La Cluj, sezonul nu are… un an în contracte. Şi nesiguranţa face numai rău. Dar cuvântul gândit, scris şi completat de imaginea fotografică îşi urmează calea. Iar cititorul rămâne mai bogat, mai înţelept, înfruntând vremurile.

Cu plăcerea cititorului.

Când în aldin, când garamond, când…

Radu VIDA