În colind lunecînd, GRAŢIA STATUARĂ A CRĂCIUNULUI

• O clipită de veacuri la Huedin •

A sunat bucium pe drumuri chemătoare.

Spre tradiţie se merge direct, cu cîntul aflătoriu în suflet ales. Şi, în întrepătrunderea lui cu destine, cu deschiderea lui spre certitudini, Omul aduce prinos ancestralului. Moşilor şi strămoşilor. Trăitori în aşezări ascunse în căuşul cimitirelor dintre dealuri şi munţi. Şi cununa rîurilor. Ce, neîndoielnic,  îmbrăţişează, în strînsoarea blîndă a celor vii, Patria.

La Huedin, în avanpremiera Sărbătorilor de iarnă au venit copii de la şcolile gimnaziale „Nepoţii Iancului” şi Şcoala specială,  Aghireşu Fabrici, Călăţele, Fildu de Mijloc, „Octvian Goga” din Ciucea, apoi Negreni, Poieni, Răchiţele, Rîşca, Rogojel, Săcuieu, Beliş, „Aurel Munteanu” din Valea Drăganului şi ansamblul folcloric „Junii Vlădesei”. Şi au pus de minunata întîmplare a Festivalului de colinzi „Noi umblăm să împlinim”. Şi de concursul costumelor populare.

Au coborîră moţii de pe Columnă.

Dînd glas scenetelor şi colindelor din demultul dacic, au mers cu cîntul alături. O patimă latină pe toate aceste văi, unde grupuri de copii, mişcîndu-se prin istoria lor, au dat glas şi, mai ales sens, colosului de piatră, ce, de milenii, stă înfiptă în inima Romei.

Dl.prof. Ioan Bota, directorul Clubului copiilor Huedin:

– E tradiţie, deja. A VIII-a ediţie. Şi, dacă pînă acum cetele de colindători se adunau în Biserica din Huedin, acum întîmplarea înmănunchează cînt şi gînd de slavă în sala mai încăpătoare a Căminului cultural.

– Sală care, la rîndul ei, a devenit neîncăpătoare pentru invitaţi.

– Au venit locuitori din Huedin, dar şi oaspeţi dragi de la Inspectoratul Judeţean, Palatul copiilor, Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj.

Greu de văzut o aşa grandioasă paradă a portului popular din zonă. Iar aducerea în actualitate a fost parcă motoul însuşit de fiecare participant, de fiecare grup ce s-a perindat pe scenă.

Dl. prof. Ştefan Bara, organizator:

– Există un numitor comun, dar şi o mare diversitate de expresie în portul celor care vieţuiesc printre dealuri şi munţi. Turdanu, Resig, Cripta, Meşmal, Cetăţii, Fîrţa, locuri străjuite de măgurile Morlacăi, Ponei, Tranişului, Vişagului şi Călăţele. Iar portul popular românesc este în strînsă legătură cu cel din Munţii Apusului.

– Cum e portul din zonă?

– Eclectic. Cel mai potrivit, însă, e să-l cităm pe profesorul Nicolae Şteiu, octogenarul dascăl al locurilor, care a scos de la tipar  frumoasa carte „Huedinul şi împrejurimile lui”:

„Portul bărbătesc are mai puţine elemente decorative. El se compune din cămaşă, gaci, pieptar scurt, pieptar lung, cioareci, suman, căciulă, opinci (înlocuite în ultima sută de ani cu cizme). Cămaşa bărăbătească avea croiul drept, la care stanul simplu era dreptunghiular,  în mijlocul căruia se tăia gura. Mîneca e largă, dintr-o bucată de pînză dreptunghiulară şi împodobită cu figuri geometrice lucrate pe fire, aplicate pe marginea stanului. Ea e largă, împodobită cu broderie în lungime, iar lîngă cusătură are cheiţe. În cîteva sate se mai găsesc cămăşi împodobite cu pumnare, iar gulerul bogat ornamentat cu motive florale (la Bociu, Budeni, Răchiţele) din 4 coţi, prinşi între ei cu cheiţe de aţă albă. Cămaşa albă este confecţionată din pînză, cu pliuri pe mîneci, iar pe umeri şi la încheieturi materialul este strîns, încreţit. Vesta, nelipsită din port, este bogat ornamentată, fiind strînsă pe corp. Fustele se poartă mai multe rînduri, avînd deasupra o fustă la vedere, iar pe şolduri, mai ales de sărbători, şi cu perniţe. Muruna este o coroniţă aşezată pe cap, peste părul împletit într-o coadă. În spatele murunei sînt ataşate panglici şi ciucuri de mătase, care atîrnă pînă în dreptul genunchilor. Femeile măritate poartă peste părul adunat în coc un batic colorat, uneori împodobit cu mărgele. În picioare poartă cizme roşii cu vîrful rotunjit. Bărbaţii poată pantaloni pliaţi, pînă peste cizme, ori introduşi în tureacul cizmei. Iarna poartă sumane, bogat  ornamentate la mîneci, pe spate şi pe întreaga deschizătură. Pe cap poartă pălării împodobite…”

Reconstituirea – aici – la modul cel mai autentic a unor scenete biblice, cînturi dar şi gesturi laice, precum şi porturi din vechime, a fost atuul acestei ediţii a festivalului, sublinia prezentatoarea desfăşurătorului spectacolului, doamna prof. Livia Bota. Copiii, cu neastîmpărul şi curiozitatea vîrstei, precum  şi adulţii păstrători de taină a celor auzite sau scrise de moşi şi strămoşi au vibrat la unison în căldura afectivă a sălii. Iar realcătuirea unora dintre marile dimensiuni ale probatoriului creştin a prevalat frumosul şi aspiraţia declarată pentru forţa momentului.

În hol, picturi sublimînd culoarea şi lumina din cînt.

Florentina Ioana Cozea, artist independent:

– În timp, s-au adunat copii, în sufletul cărora vibra acea fărîmă de rai, ce ne determină fiinţa. Şi au pus pe pînză gînduri pentru sărbătorile de iarnă. Aşa s-a născut această miniexpoziţie, „10 din 10 pentru nota 10”.

– La ceas amurgit, nămeţii, lumina din stele, şi irizaţiile Naşterii au ceva aparte.

– Nu e jovialitate de operetă, nici naivitate de exprimare. Ci, mai degrabă, o profundă înţelegere a ceea ce zace, adînc, în sufletele lor: nemurirea tradiţiilor noastre populare.

*****

Buciumul chemător sună în noapte.

Destinele, copii şi dascăli, pleacă spre căşile lor. Au fost clipe îngemănînd veacuri, clipe de mare respiraţie, în care moşii şi strămoşii şi-au dat obolul nemuririi. Urcînd cîntări în graţia statuară a columnei de azi, corindul moţesc din ziureaua cea luminoasă sau liniştea pioasă şi încordată a nopţii de sub Vlădeasa Huedinului.

Cînturi ce, cu siguranţă, ne primenesc izvoarele.

Fotoreportaj de  Horea MATIŞ şi Radu VIDA