Ghici cine-i pe bină…

Nu, domnule, faceţi o eroare de greşeală: nu era o femeie care trăia pe picior mare, ci o femeie cu picior(ul) mare! Nu doar mâinile posterioare le avea agabaritice, dar şi restul anatomiei prezenta supradimensiuni. Mâna depăşea dimensiunea unei lopeţi, se apropia de cea a cupei unui excavator mai mic, şi dacă aveai nefericita inspiraţie să i-o pupi, deveneai isteric la vederea unei asemenea suprafeţe întinse, o siberie epidermatică, pe care gura ta politicoasă emitea un sunet jalnic, umed şi speriat, ca de turist rătăcit.
Da, evident, buzele erau mari. Obişnuia să le rujeze violent, în ocru-migdaliu (io am inventat culoarea asta, şi o să-mi daţi dreptate când o să-i vedeţi buzele mari) ceea ce frisona vampirii şi pe poeţi îi obliga la reconsiderarea ocupaţiei lirice.
Era măritată cu un văr de-al lui Yeti şi mulţumesc lui Cel de Sus (nu, nu ne referim la Liviu D.), nu aveau urmaşi. Pe el nu-l văzuse decât puţină lume, doar la ceas de seară, în fundul grădinii, mestecând coajă de copac. Politician nu era, solist exclus, probabil se ocupa cu pictura naivă şi era master chef în bucătăria familială.
Femeia, Cireşica, numele nu mai contează pentru istorie, a fost body-guard la un politician mic şi fricos. Nu, nu facem vorbire despre Dragnea L., acesta nu este nici mic şi nici fricos. Pur şi simplu nu este, chiar dacă există.
Femeia aceasta avea de toate pentru toţi, inclusiv o bibliotecă, făcută din cărţi împrumutate de la biblioteci şi niciodată restituite. I se trimiteau somaţii poştale pentru restituire, dar niciun poştaş nu risca să-i bată la uşă cu aşa ceva. Se zice că la mânie, odată, a bătut un şofer cu maşină cu tot. Maşina nu a mai putut fi reparată, recuperată, iar şoferul, după vindecare, a plecat din Fălticeni în Australia, pe jos şi se spune că a ajuns.
Se povesteşte că în copilăria ei aproximativă, când alte fetiţe săreau coarda, jucau şotron, croiau rochiţe, la păpuşile moştenite, dumneaei dezlega ecuaţii şi se învârtea prin algebră, ca băşina în curul calului, pus să tragă la deal.
Da, este supradotată, o ştiinţifică şi o dovedeşte în CV, prin olimpiadele (la distanţă) câştigate şi aprecierile unor universitari prea speriaţi pentru a înţelege cum se poate aşa ceva într-un cap fără noimă, cu dimensiuni de personaj mitologic.
Femeia suferă, urăşte baschetul la care cu drag s-ar fi avântat în complicate şi îndrăgite figuri de dans sportiv, dar nu a găsit nici o uşă deschisă, nici partenerul pe măsură.
Cine-i gargantuaua? Ghici, dacă ai avea ciupercă…
Cornel Udrea