Fiecare ministru al Educației, cu abrambureala lui

Dacă putem bulversa anul şcolar şi mai ales dacă putem să îi debusolăm de elevi, de ce să nu o facem ? Aşa par să îşi spună cam toţi miniştrii care se perindă pe la Educaţie, iar cel nou, Monica Anisie, nu face excepţie. Recent, ea “arunca în aer” examenul de Bacalaureat, anunțând modificări majore pentru elevii claselor XII:  anul viitor vor începe discuţiile pentru schimbări la examenul de maturitate, la probele de competenţe şi proba scrisă la alegere a profilului.

Nu este singura “veste bună” pentru anul școlar viitor. Zilele trecute, sindicaliştii atrăgeau atenția asupra efectelor reducerii numărului de ore în școli, odată cu aplicarea noii Legi a Educației. Concret, elevii claselor I-IV vor sta la şcoală 20 de ore pe săptămână, faţă de 22, cât era până acum, cei de gimnaziu nu vor mai face 34 de ore, ci 25, iar cei de la liceu vor avea 30 de ore. Sună bine, numai că în practică, noua lege care prevede reducerea orelor pentru elevi va avea efecte negative, de pe urma cărora toată lumea va avea de suferit. Elevul va fi nevoit să înveţe mai multă materie într-un timp mult mai scurt, deoarece programa şcolară nu este modificată (adică ceea ce învaţă  în șase ore va trebui să o facă în cinci); părinţii vor ajunge să cheltuie bani (şi mai grei) pe meditaţii; nu în ultimul rând, reducerea numărului de ore va duce cu siguranță la un val de disponibilizări în rândul cadrelor didactice, e drept cei mai mulţi dintre ei suplinitori.

Deci, abrambureala în învățământ contină și, până una alta, analfabetismul funcțional e la cote alarmante în România: aproape 50% dintre elevi nu înțeleg ce citesc.

Poate nici nu ar trebui să ne mirăm, pentru că legile din educaţie au fost modificate de nici nu mai ținem minte câte ori, s-au introdus și scos examene, profesorii se schimbă la clase de la un an la altul, s-au  modificat manuale și fiecare ministru (din cei aproape 30) a venit cu reforma, respectiv abrambureala lui.

Din păcate, acum, la 30 de ani de la Revoluție, unii dintre noi au ajuns nostalgici după un sistem de învățământ rigid, dar performant, după profesori respectați și elevi respectuoși, după reguli.

Ca o concluzie nefericită  (și deloc o noutate), Educația este domeniul în care, din 1990 încoace s-au făcut adevărate experimente, iar acum, „rezultatele” se văd.

Anca M. COLIBĂȘANU