Fără bac, dar cu diplomă de doctor în antrenorat

Ne aflăm în febra examenului de bacalaureat, luni fiind dat startul în cadrul probelor scrise. Selecționerul naționalei de tineret a României este restant la acest capitol. Fost campion al României cu actuala FCSB, Rădoi a dovedit mulți fotbaliști cunoscuți, dar nu îndrăznește să intre cu talpa la…bacalaureat, pe care îl consideră un adversar prea puternic. Are aproape 40 de ani, freză de șmecher, dar nu și bacalaureatul, pe care l-a „curtat” câțiva ani la fără frecvență, dar a mărturisit că nu se poate împrieteni cu matematica, iar limba română îi provoacă dureri mai ceva decât alea de dinți, așa că a spus pas. Pe vremea când antrena pe FCSB, Mirel Rădoi nu mai era chestionat în legătură cu tactica pe care o va adopta la următorul meci, ci dacă va lua blestematul de bacalaureat. Nu l-a luat, dar „studiul” din ultimul an i-a adus o binemeritată diplomă de doctor în antrenorat și încă una având calificativul „summae cum laudae”, parafată nu de vreo instituție de învățământ, ci de rezultatele României de la europeanul de tineret.

Unii vor zice că exagerez, dar Mirel Rădoi, făcând abstracție de faptul că a crescut la sânul lui Gigi Becali, a arătat, nu atât în preliminarii, unde România a înfruntat și adversari second hand, cât mai ales la recent încheiatul Campionat European de tineret, că are reale calități de viitor mare antrenor. Nu scrie nicăieri, în nici o carte din această lume, că succesul în antrenorat e direct proporțional cu diplomele obținute de-a lungul anilor de școală. Cu alte cuvinte, nu toți trebuie să fie economiști ca Mircea Lucescu sau specialiști în drept și bășcălie ca „procurorul” Cornel Dinu. Nu zic nici că proverbul consacrat „ai carte, ai parte” s-a perimat, deși specialiștii afirmă că expresia înseamnă cu totul altceva la origine. Dar constat că ceea ce este perceput ca o corespondență între gradul de cultivare a unei persoane și beneficiile de care ar urma să aibă parte evoluează astăzi înspre o schimbare cu 180 de grade, ceea ce, din punctul de vedere al subsemnatului, nu este încurajator, ci dimpotrivă. Cu alte cuvinte, Mirel Rădoi n-ar fi trebuit să ajungă cine este acum, fiindcă panoplia cu diplome a celui care a recunoscut că n-a citit la viața lui decât cărți de poker și nici pe acelea nu le-a terminat este plină de praf.

Cert este că europeanul de tineret nu le-a schimbat numai jucătorilor români cota, ci l-a făcut cunoscut în toată Europa și pe Mirel Rădoi, înțelegând că două rezultate excepționale (victoriile cu Anglia și Croația) și unul onorabil (egalul cu Franța) convertite în calificarea între cele mai bune patru echipe ale competiției din Italia și San Marino fac ca de acesta să se vorbească mult mai mult decât înainte. N-am de unde să știu, dar pot măcar bănui că pe Mirel Rădoi chiar nu-l mai interesează diploma de bacalaureat, din moment ce se poate legitima cu performanța obținută la Campionatul European. Performanță care, ne place sau nu, îl consacră drept un antrenor cel puțin bun.