El vrea alianţe, dar alţii nu-l vor

Coronavirusul a închis şcoli şi grădiniţe, parţial sau integral, a anulat concerte, festivaluri, saloane de carte, expoziţii şi competiţii sportive.

Oare de ce n-am lua în calcul propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu, de a amâna inclusiv organizarea alegerilor locale. Motivul fiind tot isteria declanşată de coronavirus. Preşedintele ALDE cere time-out şi a argumentat că organizarea în şcoli a secţiilor de votare este un bun prilej de răspândire a virusului. Potrivit acestuia, şcolile nu vor putea fi dezinfectate la timp după derularea procesului electoral, iar copiii vor fi astfel expuşi riscului de îmbolnăvire. Nu vreau să par susţinătorul lui Tăriceanu, dar fostul preşedinte al Senatului nu spune chiar prostii. În mediul rural pot fi organizate alegerile în căminele culturale, dar ce facem în cazul cartierelor din mediul urban, unde nu există cămine culturale. Or, ştim bine, secţiile de votare s-au organizat de-a lungul timpului în cadrul şcolilor. Trebuie să avem în vedere că a doua zi după alegeri se reiau cursurile, fiind greu de crezut că în noaptea dinainte se vor face dezinfecții. În condiţiile în care mare majoritate a ţărilor iau măsuri cu privire la întruniri publice, România este mai preocupată de alegerile anticipate şi matrapazlâcuri politice decât de problema coronavirusului. Propunerea lui Tăriceanu a declanşat reacţii, unele chiar virulente, din partea altor jucători importanţi de pe scena politică. Şi mă refer la fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, care a intrat prin alunecare la Tăriceanu, turnând gaz pe o veche dispută. Băsescu nu s-a ferit să apeleze la săgeţi otrăvite, acuzându-l pe Tăriceanu că nu citeşte Constituţia, ci “o ia după ureche”. Nu mă miră reacţia lui Băsescu, din moment ce deunăzi i-a tras preşul de sub picioare omologului de la şefia ALDE, refuzând categoric o alianţă cu acesta. Putem bănui că în spatele argumentului invocat de Călin Popescu Tăriceanu cu privire la amânarea alegerilor locale se ascunde teama acestuia de a nu putea atinge pragul electoral în lipsa unei alianţe. Don Juan-ul cu cinci soţii pendulează între stânga şi dreapta în speranţa că se va lipi de ceva concret, dar în momentul de faţă Tăriceanu îşi ia foarte în serios rolul supozitorului nedorit de nimeni. A fost deja refuzat de PSD şi PNL, care l-au catapultat la coada clasamentului cu un şut din vole. Nesiguranţa manifestată de Tăriceanu şi atitudinea oscilantă relevă faptul că acesta nu are nici cea mai mică idee despre viitorul politic al partidului pe care îl reprezintă, şi care nu este lipsit de obişnuitele frecuşuri interne, dovadă că deputatul Andrei Gerea, al doilea în ALDE, a muşcat convingător mâna stăpânului. S-ar putea să vedem o alianţă între PMP şi Pro România, dar cu ALDE în afara ţarcului, deşi Ponta a spus foarte răspicat că doreşte să meargă singur la alegeri. E clar că Ponta şi Băsescu nu-l vor pe Tăriceanu în ecuaţie, fiindcă în acest caz orice rezultat va da cu virgulă. După Băsescu, Ponta a confirmat la rându-i, prin afirmaţia “nu vrem să fim la remorca nimănui”. Vopsit când în susţinător al guvernării, când gardian al opoziţiei, Tăriceanu vinde mentosane pe post de anticonceptionale şi astfel pozează în campionul de serviciu al trădărilor în politica românească, dar mai cu seamă într-un învins neconvins.