Educația ca o promisiune

Deși e multă tristețe în educația românească, cu deosebire în preajma și după examenele naționale, desi școala românească are ca principal obiectiv reușita copilului/elevului la școală (citiți, vă rog, la examene!) și nu progresul său zilnic, la care să se adauge bucuria reușitei copilului pe drumul cunoașterii și, de aici, plăcerea de a învăța, de a cunoaște și bucuria părintelui la bucuria copilului său, luna septembrie a fiecărui an completează prin entuziasmul copilăresc al începutului de an școlar deficitul de optimism de după examene, dând școlii românești iarăși și iarăși speranțe.

Fiind vorba de copii, lucrul acesta este oarecum explicabil. Oricât ar fi de tristă în esența sa școala românească, din varii motive, am văzut zilele acestea destui copii fericiți la apropierea unui nou început de an școlar, cu deosebire copii din clasele ciclului primar.

După cum spuneam, fericirea aceasta a lor este oarecum explicabilă. Sunt mici, sunt inocenți, sunt dornici să-și revadă colegii și prietenii și chiar pe dna învățătoare. Nu au încă grija examenelor, deși sunt și ei încercați deja de emoțiile testărilor naționale încă din clasa a II-a.

De o anume fericire a începutului de an școlar nu sunt străini nici părinții și bunicii lor. Aceasta în ciuda faptului că Guvernul a tăiat din bugetul Educației peste un miliard de lei. Ba mai mult, nici nu avem un ministru titular la portofoliul Educație. Prilej de bucurie pentru unii dascăli, la gândul că nu e cine să ne mai înnebunească cu reforme și inovații de o noapte.

Și totuși, în această nepăsare tristă, un candidat la prezidențiale își asumă profetic Educația: „Doar un colosal efort de educație poate ridica această țară” – afirma de curând Teodor Paleologu, autoproiectându-se în viitor ca un președinte învățător: ”un învățător care învață el însuși, care ascultă și pune întrebările cu adevărat importante…” Un președinte învățător este un educator și un inspirator, un continuator și un transmițător, un mediator și un moderator, un ascultător și un îndrumător, spune în continuare intelectualul Theodor Paleologu.

Deși nu campania sa ne interesează, trebuie să recunoaștem că vocația noastră de educatori este o trăsătură națională și că, într-adevăr, în ultimă instanță, toate problemele noastre încep și se termină cu educația.

Începe școala pe 9 septembrie a.c. și, odată cu ea, reîncep problemele noastre.

Să vedem cine se va angaja la nivel guvernamental dacă nu să le rezolve, măcar să nu le amplifice.

Prof. dr. Mircea BERTEA