Economia românească, între tuse şi junghi

Pe la sfârşitul lunii mai, Camera de Comerţ şi Industrie a României a prezentat studiul “Percepţiile mediului de afaceri asupra economiei”, aflat la a treia ediţie, la care au participat 501 de firme din întreaga ţară. Spre deosebire de ediţiile anterioare, de această dată principala problemă a companiilor nu o mai reprezintă fiscalitatea excesivă, ci lipsa de personal calificat. Conform studiului, 35% dintre companii sunt afectate de plecarea în străinătate a angajaţilor, iar 77% dintre acestea susţin că personalul calificat este principala categorie de angajaţi care alege să lucreze peste hotare. Lipsa de personal calificat este în creştere cu 9% faţă de 2016 şi cu 18% faţă de 2015, şi reprezintă o problemă stringentă a mediului de afaceri românesc.
Situaţia nu este nouă şi a devenit deja cronică. În primele luni ale anului, compania de recrutare de forţă de muncă Manpower arăta că România se află pe un locul trei în lume, după Taiwan şi Japonia şi înaintea Ungariei (locul 9) şi Bulgariei (locul 6), la capitolul lipsă personal calificat. Datele prezentate de Manpower relevau că 72% dintre angajatorii din România au dificultăţi în a-şi ocupa posturile vacante, cei mai căutaţi fiind electricienii, tâmplarii, tencuitorii, zidarii, pietrarii şi inginerii. De altfel, există cereri pentru cam orice profesiune, începând de la IT-şti până la operatori la maşini industriale, de la contabili şi economişti la tehnicieni, de la şoferi la asistenţi medicali sau de la manageri la secretare.
De ce se întâmplă asta nu este greu de înţeles – oamenii preferă o slujbă mai bine plătită în altă ţară, chiar dacă este inferioară calificării lor, asta ca să nu mai vorbim despre exodul din anii ‘90, când, după iresponsabila distrugere a industriei româneşti, se pleca în străinătate pentru orice slujbă. Din păcate, până acum, nu a fost găsită o rezolvare pentru această situaţie, deşi s-au încercat unele paleative. Astfel, se oferă stimulente financiare pentru proaspeţii angajaţi, iar angajatorii beneficiază de sprijin pentru perioada de ucenicie. De asemenea, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează cursuri gratuite pentru şomeri, atâta doar că acestea sunt, de multe ori, în cu totul alte meserii decât cele care se caută în industrie sau construcţii. Spre exemplu, în primele cinci luni ale anului, cele mai multe cursuri derulate prin Agenţie au vizat ocupaţiile de lucrător în comerţ, inspector de resurse umane, bucătar şi agent de securitate. Aceeaşi meteahnă o are şi învăţământul românesc, multe facultăţi având specializarea de împachetat vânt, iar absolvenţii cu sau fără BAC nefiind calificaţi cât de cât într-un domeniu anume.
O inţiativă interesantă este şi programul Start-up Diaspora, care oferă finanţare celor din diaspora care doresc să se întoarcă în ţară şi să înceapă o afacere. Se speră ca minim 3.000 de români din străinătate să fie incluşi în programe de formare antreprenorială, ca cel puţin 300 de mici afaceri să fie deschise prin acordarea de granturi de maximum 40.000 de euro, astfel urmând să fie create circa 600 de locuri de muncă noi. Este foarte bine, însă, din câte se poate observa, în prezent problema nu este neapărat lipsa locurilor de muncă, ci lipsa de personal. Aşa că firmele acelea mici, chiar dacă vor fi înfiinţate (lucru discutabil având în vedere eficienţa programelor guvernamentale) se vor lovi de exact aceeaşi problemă: lipsa angajaţilor calificaţi.
Altfel spus, nu se tratează junghiul, ci tusea.
Viorel DĂDULESCU