Dulce zi de vară

Nu trece o zi să nu aflăm câte o nouă ispravă din basmul cu Ileana Cosânzeana ajunsă Făt-frumos și care orânduiește treburile epice ale poveștii numită „Programul de guvernare”.

Cap-coadă acest program reajustat, remaiat, readaptat, reciclat, reșapat, rămâne pentru majoritatea populației o abstracție deloc agreabilă, fiindcă nu trece zi de la Dumnezeu în care românul să nu primească câte un ghiont, sau să fie propus pentru un premiu de prostul satului. Aceasta, însă, se află cam depărtișor,

Există o disperare accentuată a guvernanților pentru a găsi banii necesari acoperirii promisiunilor făcute, cu care s-au instalat în caleașcă. Într-un top al tâmpeniilor politice, putem să înscriem liniștiți noua propunere ca părinții să fie întreținuți de copiii lor, iar statul să nu mai aibă grija acestora, astfel să mai dea câte-un bănuț la populație, iar restul să fie teșcherit în buzunarele lor atât de încăpătoare, marsupiale.

Așteptăm în continuare cu emoție, alte inițiative menite să-l facă pe român să se simtă important, participant conștient la construirea societății  multilateral- dezvoltate și înaintare a României către nicăieri.

Foarte mulți se mângâie cu ideea că va veni într-o zi și momentul deconturilor.

Mi se pare însă că aceasta este cam departe, în orice caz acum nu se vede din cauza bălăriilor politice.

Este vară, este caniculă, ultraviolete, apa mării caldă, hotelurile ocupate, putem să spunem că e frumos și interesant să trăiești în Românica. De acolo nu se vede cum țăranul își face cruce în fața pământului cu buzele crăpate de secetă, cum buimăceala politică și servilismul justiției trântesc la pământ orice speranță și-i administrează niște bocanci zdraveni, aidoma celor din 10 august.

Se apropie ziua aceea, care pică într-o sâmbătă, am dori ca până atunci să pice și doamna ministru, sau măcar să se împiedice, și este o certitudine faptul că diasporenii vor veni acasă.

Având în față spectrul amenințător al sosirii acestora, iaca și guvernul a găsit soluția vorba aia, „dacă vrei, se poate!”

În generozitatea lui, dacă ar ști că niciun diasporean nu calcă în Piața Victoriei, ar fi de acord să dea și o săptămână pentru vot, la alegerile următoare. Meleșcanu, mai mult ca sigur, din cauza căldurii, stă acăsucă, nu își mai plimbă penele oxidate prin ograda cu orătănii politice.

Noua noastră Ileană Cosânzeană, din poșetă florea-i cântă, și-o alină până-n seară, face ravagii printre foștii zmei ai partidului, dar aceștia nu se lasă, apelează chiar la Muma Pădurii aflată în probe de anduranță în Parlamentul European.

Lunga vară fierbinte a nemulțumirilor sociale poate va coace îndeajuns fructele mâniei. Vorba lui Dorel: „nu e mare, dar nici mică, pare nouă, nu se strică.” Ghici ghicitoarea noastră.

Cornel UDREA