Din gândirea lui Heiko Mass

Nu-i traseist.
Dar îi place friptura (steak, de la fripturist). Ministerială, dacă se poate. Aşa se face că actualul ministru de externe al Marii Germanii, HM a fost, rând pe rând – că nu se putea peste rând, nu – ministru al economiei, energiei, transporturilor, mediului… (Am pus puncte-puncte pentru că nu le-om şti noi pe toate). În orice caz, când s-a lansat în politica mare, sărind peste landul Saarland direct în guvernul cu nr. 4 a lu’ Angela Merkel, avea un CV mai ceva decât Olguţa ot Bănie. Tot social şi tot democrat, doar că în limba lui Werner.
Ei, omul ăsta are atâta experienţă încât ne vine greu să-l criticăm. Dacă o facem, e pentru că după ramele rotunde ale ochelarilor ministrului de externe a răzbătut lumina UE. Omul a găsit soluţia pentru a face ordine în derapajele estice ale ţărilor care nu au pic de rişpect, cum ar zice un contemporan, pentru valorile continentului nostru (cu „C” mare!).
Heiko cere consecinţe financiare.
Adică: celor care nu respectă principiile de bază ale Uniunii Europene să li se taie din finanţări.
Aparent este o idee.
Concret? Este o prostie cât ministrul de mare (1,83 m.) Zice fostul ministru al justiţiei şi protecţiei consumatorului că ţările indisciplinate primesc mai multe fonduri decât dau la bugetul comunitar. Şi că, vezi doamne! Numai aşa i-am putea aduce pe drumul cel bun. Cel puţin în ceea ce priveşte existenţa unui sistem judiciar independent sau libertatea presei sau obedienţa faţă de mofturile celor care au stagii mai vechi în UE. Menestrel are şi exemple: Polonia, Ungaria şi România.
Din păcate, HM nu se poate ridica la mai mult de gândirea bilibistrocizantă a unui soldat de profesie sau a unei croitorese de provincie. Confundă (deloc intenţionat, deci din prostie) asemănarea dintre sulă şi prefectură. Păi cine nu lasă ca presa să fie independentă? Politicienii. Ai noştri şi, din când în când, ai lui. Cine nu instituie un sistem judiciar independent? Răspunsul: ca la prima întrebare. Şi-atunci? Tai din fondurile UE de la marea masă a populaţiei (care sunt aşa cum sunt, dar… sunt! Fondurile nu populaţia, bineînţeles). Şi laşi pe cei care fac pocinoagele amintite să se lăfăie în ceea ce au moştenit, acumulat, furat? Îi doare pe cei din urmă la 10 cm. de organul la care vă gândiţi dumneavoastră că nu se fac drumuri, căi ferate sau maritime şi nu se dau pensiile sau nu se dotează spitalele? Nu!, vă spun eu. Dar celor năcăjiţi le pasă dacă nu au locuri de muncă sau finanţări pentru diferite programe de calificare. O fi uitat slujitorul la altar şi, mai târziu, muncitorul de la uzinele Ford, devenit social-democrat, ce înseamnă să fii sau nu subvenţionat de o entitate care poate să facă asta.
De! De atunci multe… fripturi s-au scurs pe Saar!