Diavolul în sutană sau antihristul la 11 ani?

Povestea de astăzi este cu și despre preoți. Și asta înseamnă că au făcut ceva rău, fiindcă realizările preoților nu se mediatizează. De ce? N-au priză la public și în viziunea majorității ascund mișmașuri. Cineva a spus că preoții sunt ca avioanele, iar știrile despre ei apar atunci când se prăbușesc. Ca jurnalist ar trebui să-mi frec mâinile de mulțumire, dar nu vreau să pozez în ziaristul tip al secolului 21 în România, mâncător de rahat…turcesc. Când mi-am propus să scriu aceste rânduri am vrut s-o fac în proporție de 101% din postura jurnalistului și să fac abstracție de calitatea de preot, căutând astfel să nu las loc de subiectivism și intepretări, dar mărturisesc că nu mi-a fost ușor. În fond, cum îmi pot demonstra obiectivitatea în acest caz? În nici un fel.

Spațiul mioritico – carpato – danubiano – pontic este zguduit în aceste zile de un nou scandal care are în centrul lui un preot ortodox. Astăzi, în contextul în care societatea post-modernă se confruntă cu concepte și curente distructive, între care globalizarea, pluralismul, prozelitismul, ignoranța, autosuficiența, invidiualismul și egoismul, opinia publică nu mai crede în minuni, ci numai în ceea ce îi dă spre „hrană” mass-media, or aceasta din urmă, din dorința de a vinde, pune pe tarabă știri vopsite în senzațional, uneori vecine cu literatura științifico-fantastică, de care s-ar rușina până și părintele genului, Isaac Asimov. Astăzi, a demonstra nevinovăția unui preot este ca și cum ai încerca să dovedești drept adevărată afirmația potrivit căreia găurile negre constituie portaluri spre o lume paralelă. S-ar putea ca până și un fizician sau astronom să mă înjure, fiindcă totul e numai teorie.

Suntem, din nou, martori, la încă o condamnare a unui preot ortodox fără un proces prealabil. O condamnare în care acuzatul nu se poate apăra, fiindcă orice scuză îl acuză, orice argument nu este suficient de solid pentru acuzatori, iar presa joacă la modul jenant rolul sinedriului de odinioară. Un preot este acuzat că a snopit în bătaie un elev în vârstă de 11 ani, pe motiv că acesta din urmă, penticostal fiind, a refuzat să-și facă cruce. Episodul a făcut rapid înconjurul internetului, iar reacțiile n-au întârziat. Nu e greu de ghicit că majoritatea acestora îl…răstignesc pe slujitorul Bisericii. Băiatul în cauză a ajuns acasă…„crucificat”, cu o comoție cerebrală. Și ce să vezi? Povestea relatată de familia agresatului, din care a reieșit că acesta a fost dat dat cu capul de pereți, nu coincide cu ceea ce se vede pe camerele de supraveghere montate în interiorul, respectiv exteriorul școlii și nu atât cu declarația preotului, care are tot atâta valoare cât o ceapă degerată. Băiatul a ieșit ca nou din școală, viu și nevătămat, dar până la spital se pricopsește cu o comoție cerebrală. Oare ce s-o fi întâmplat acasă, despre care primarul localității, pozând în avocatul preotului, spune că nu e tocmai…biserică. Departe de mine gândul de a-l scuza pe preot, dar băiatul nu are o tocmai o reputație de elev eminent, după cum nici familia acestuia nu e chiar un model de urmat. Nu acuz o parte, ca s-o scuz pe cealaltă. Mă repet, sunt convins că nici chiar o decizie favorabilă preotului din partea Inspectoratului de Poliție Județean, care  a declanșat o anchetă în acest sens și, mai mult decât atât, a deschis un dosar penal pe numele celui care are și statutul de profesor de religie, nu va reuși să-l disculpe pe slujitorul Sfântului Altar în ochii opiniei publice. În accepțiunea căreia preotul nu este altceva decât un prestatator de servicii religioase, care percepe taxe și cerșește bani, obligat în schimb să răspundă afirmativ ori de câte ori este solicitat. Și, credeți-mă, este solicitat. Închei într-o notă pesimistă, cu marele regret că materialul meu nu va convinge pe nimeni, dar avertizez că nu mi-am propus să joc rolul lui Sisif într-o lume în care preoții sunt trimiși ca oile în mijlocul lupilor. A spus-o însuși Mântuitorul Iisus Hristos, la pachet cu următorul avertisment: ”Dacă M-au prigonit pe Mine și pe voi vă vor prigoni”.

Cristian FOCȘANU