Dezbatere fără confruntare. Fâs inodor

Dragă cititorule, vei spune intrigat şi deranjat că în meniul pe care ţi-l oferim abundă politica, mai ales la această rubrică. Nici nouă nu ne place s-o ardem de pomană, dar ne aflăm în săptămâna decisivă şi numai astăzi nu e duminică, ziua returului meciului dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă. Un retur aparent lipsit de miză, dacă avem în vedere rezultatul primului tur. Sau, dacă vreţi, înfrângerea usturătoare suferită de social-democraţi. Evenimentul de la finele acestei săptămâni pare un meci amical, un soi de frecţie la picior de lemn, în care Viorica Dăncilă are nevoie de un come-back de senzaţie, fiindcă calculele hârtiei îl dau mare favorit pe contracandidat. Am asistat la o campanie fără dezbatere şi la o dezbatere fără confruntare. Devenită o tradiţie în România de după 1989, înfruntarea s-a desfăşurat de la distanţă, aşa cum s-a întâmplat la alegerile din 2000, când Ion Iliescu şi regretatul Corneliu Vadim Tudor au boxat în afara ringului cu mănuşi de latex. Şi atunci, ca şi acum, out-sider-ul, respectiv ultranaţionalistul Vadim Tudor a fost refuzat de candidatul aflat în pole-position, nemuritorul Ion Iliescu. În primul tur, i-am văzut atât pe Iohannis, cât şi pe Dăncilă mai degrabă reţinuţi decât descătuşaţi, ca nişte veritabili novici, fără experienţă politică. Din doi candidaţi slab pregătiţi nu poate să iasă un preşedinte decent. Iohannis a optat pentru o dezbatere fără o confruntare directă, față în față, cu Viorica Dăncilă, ci una în care a răspuns tirului de întrebări lansate de jurnaliști, studenți și politologi. Întrebările n-au fost din categoria celor incomode, ca și cum herr Iohannis și-ar fi selectat completul de…judecată, care l-a „condamnat” la încă un mandat de președinte al Românicăi. Întrebările de genul „de ce este important pentru un președinte să vorbească mai multe limbi?” sau „cum vedeți viitorul studenților în România?” par din categoria meciurilor amicale, fără miză. Singura întrebare pe care Iohannis a driblat-o a fost cea adresată, din greșeală sau nu, de Moise Guran, în legătură cu desemnarea lui Dacian Cioloș prim-ministru în 2015. A oferit un răspuns în doi peri, pe care l-a etichetat „exhaustiv”. Întâlnirea a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară din București, iar actualul și foarte probabil viitorul președinte al României a vorbit despre infrastructura încă jalnică din România, „politica” tăierii pădurilor, o eventuală modificare a constituției, Rusia, NATO și China, însă nu a ezitat să-i biciuiască verbal pe cei din PSD în stilu-i caracteristic. Atacul la adresa PSD-ului a fost mai degrabă o replică la acuzele social-democraților în domeniul justiției. Într-o concluzie ceva mai lungă, îmi pare că dezbaterea aceasta fără confruntarea candidaților este ca și cum domnul Klaus Iohannis a luat nota 10 la bacalaureat fără să fie prezent la nici un examen. Vreau să acceptați că ne puteam lipsi de intervențiile altfel chinuitoare ale celor doi, de pe urma cărora Iohannis n-a pierdut din avansul luat în primul tur, după cum Dăncilă n-a câștigat nici un metru din terenul pierdut în aceeași fază a prezidențialelor. Atât unul, cât și celălalt n-au rupt gura târgului, ci dimpotrivă. Am văzut două strategii falimentare, cu Iohannis jucând rol dublu, de candidat și entertainer, în această din urmă postură arătând că nu se pricepe chiar deloc. M-am întristat cu Iohannis și m-am amuzat copios cu Dăncilă, despre care sincer nu mă îndoiam că va reuși să confirme și să se facă de râs. Toată lumea știe că singura limbă străină pe care o cunoaște, dar nu o stăpânește, este limba română, iar jurnaliștii șmecheri au înțepat-o cu o întrebare în limba lui Shakespeare. A fost pusă în situația de a răspunde la o altă întrebare cu spini, legată de angajarea fiului la Curtea de Conturi, iar doamna Dăncilă s-a fofilat, victimizându-se, așa cum și în calitate de prim-ministru a făcut-o. Atitudine care i-a adus deopotrivă avantaje și dezavantaje.

Cristian FOCȘANU