Destinaţii de vacanţă: Mănăstirea Izvoru Mureşului, locul unde se simt acasă românii de pretutindeni

Mănăstirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului, de la Izvoru Mureşului, supranumită şi „mănăstirea românilor de pretutindeni”, reprezintă pentru creştinii ortodocşi din zonă locul binecuvîntat de Dumnezeu unde îşi găsesc liniştea şi alinarea. Cadrul natural în care este aşezată, povestea construirii ei şi liniştea care te cuprinde cînd treci dincolo de porţile mănăstirii, te duc cu gîndul la „o gură de rai”.

Situată la marginea drumului naţional care leagă Miercurea Ciuc de Gheorgheni şi înconjurată de un zid de piatră asemenea celor de la bisericile medievale, mănăstirea de la Izvoru Mureşului a fost ridicată într-un timp record, prin grija arhiepiscopului Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan Selejan. După instalarea sa în scaunul de episcop al locului, în 1994, ÎPS Ioan şi-a dat seama de necesitatea construirii unei mănăstiri care să adune românii laolaltă în zile de sărbătoare şi care să fie un loc de rugăciune şi de reculegere pentru toţi cei care doreau să-i treacă pragul. Şi asta pentru că românii din zonă nu aveau o mănăstire, fiind nevoiţi să treacă munţii şi să meargă la lăcaşurile de cult din Moldova.

Ridicată pe locul unui fost coteţ de porci şi a unei gropi de gunoi

Înalt Preasfinţia Sa spune că a pornit să caute „loc de mănăstire” şi, la scurt timp, un român din Miercurea Ciuc i-a oferit „un coteţ de porci şi vreo zece ari pe care îi avea la Izvoru Mureşului”.

„Să primeşti un coteţ de porci ca să faci din el mănăstire, cineva ar fi spus că acel om îşi bate joc. Eu am mers, am văzut coteţul şi, deja, teoretic îl şi împărţisem. Aici facem un paraclis, aici pentru preot, bucătărie, chilie”, povesteşte arhiepiscopul. Într-una dintre zile, coborînd pe firul izvorului Mureşului, prin pădure, în apropierea terenului pe care-l primise, ÎPS Ioan spune că s-a întîlnit cu un bătrîn, care i-a spus că se află pe „pămîntul popilor”. Aşa a aflat că cele patru hectare pe care se află acum mănăstirea aparţineau parohiei ortodoxe de la Izvoru Mureşului, ulterior descoperind că terenul fusese cumpărat de credincioşi, în 1936, cu gîndul de a face acolo o mănăstire. Localnicii nu au mai apucat să-şi vadă visul împlinit, pentru că a venit al Doilea Război Mondial şi vremurile grele care au urmat după aceea.

ÎPS Ioan crede că el doar a fost ales de Dumnezeu să construiască mănăstirea, iar ea s-a ridicat în urma rugăciunilor zecilor de credincioşi care, de-a lungul anilor, şi-au dorit acest lăcaş de cult. „Dacă pînă atunci, oarecum mă credeam eu iniţiatorul ridicării acestei mănăstiri, după acest moment m-am trecut al doilea pe listă. Nu mai sînt eu, ci sînt aceşti credincioşi care, trecînd mereu munţii în părţile Moldovei, către mănăstirile Neamţ, Agapia, Văratec, ducîndu-se la hramuri în decursul secolelor, poate au spus: ce bine ar fi să avem şi noi o mănăstire în părţile noastre. Şi iată că, după 60 ani, Dumnezeu, zic eu, m-a ales ca să vin să împlinesc gîndul lor şi am spus că această mănăstire este rodul rugăciunii”, spune arhiepiscopul Ioan.

Piatra de temelie a fost turnată în anul 1996 şi ansamblul mare al mănăstirii s-a realizat într-un timp record, de doar 22 de luni. Primul hram al mănăstirii s-a oficiat la 15 august 1999, iar sfinţirea a avut loc un an mai tîrziu, în prezenţa patriarhului de atunci, Preafericitul Teoctist.

Mănăstirea de la Izvoru Mureşului, realizată în stil brâncovenesc, încîntă nu numai prin frumuseţea construcţiilor şi prin zona superbă în care este aşezată, ci şi prin cea mai mare suprafaţă de pictură în frescă din România, realizată în stil neobizantin, părintele Ioan spunînd că este vorba de „mii de metri pătraţi”. În picturile de pe pereţii clădirilor mănăstirii se regăseşte istoria acestui neam, cele mai importante momente fiind surprinse în imagini.

„Acolo, în picturile acestei mănăstiri, este pictată şi o istorie a neamului nostru românesc, de la geneză şi pînă astăzi, într-o formă cît se poate de didactică. Aşa încît, oricărui grup de pelerini, de profesori care vin cu copiii în vizită la mănăstire, i se explică, în imagini, în culoare, o istorie a României, practic o împletire între istoria Bisericii şi istoria ca atare a poporului român, pentru că Biserica nu este o instituţie în afară de popor. (…) Se pot întîlni cu Brâncoveanu, cu Mihai Viteazu, cu Avram Iancu, cu Tudor Vladimirescu, cu Nicolae Bălcescu, cu Horia, Cloşca şi Crişan şi cu toţi marii bărbaţi ai neamului nostru românesc care, într-un fel sau altul, şi-au adus contribuţia la ctitorirea României”, afirmă ierarhul.

Pictura a fost realizată de pictorul Liviu Dumbravă, cu care ÎPS Ioan a colaborat şi la Ierusalim, cînd s-a pictat biserica românească de acolo. Catapeteasma bisericii este una foarte rară, fiind realizată din lemn de păr sălbatic, iar forma şi sculptura sînt speciale.

La mănăstire funcţionează unul dintre cele mai moderne ateliere de pictură bisericească din România, unde maicile au pictat, pînă acum, peste 20 de catapetesme pentru diverse lăcaşuri de cult din ţară. De asemenea, maicile confecţionează şi veşminte bisericeşti, sculptează în lemn, sau realizează diverse obiecte de cult, unele putînd fi cumpărate din micul magazin aflat în incintă. Maicile sînt şi cele care se îngrijesc ca locul să arate precum „grădina Raiului”, cu zeci de feluri de flori, în special trandafiri de toate culorile, dar şi cele care au grijă de sera din gospodăria mănăstirii şi de animalele pe care le cresc şi care le asigură produse sănătoase pentru hrana lor şi a pelerinilor.

Izvoru Mureşului – Mănăstirea Românilor de Pretutindeni

De mai mulţi ani, mănăstirea de la Izvoru Mureşului este supranumită şi „mănăstirea românilor de pretutindeni”, întrucît, spune ÎPS Ioan, „sub streaşina mănăstirii se desfăşoară Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului, luată după modelul celei iniţiate de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte”. În fiecare an, la eveniment sînt invitaţi români de pe toate continentele, care vin să ceară binecuvîntarea arhiepiscopului şi să primească mesaje de încurajare şi solidaritate. Mănăstirea de la Izvoru Mureşului reprezintă o bucurie şi pentru românii din Harghita şi Covasna, care au acum un loc unde să se roage Maicii Domnului pentru întărirea credinţei strămoşeşti şi pentru menţinerea identităţii naţionale.

„Pentru românii de aici mănăstirea este o bucurie, un loc de alinare sufletească şi un loc unde ei se întîlnesc cel puţin o dată pe an, la hramul Adormirea Maicii Domnului, cu fraţii lor din Covasna şi din toate judeţele din împrejurimi. Este o mănăstire a bucuriei şi ei trăiesc sentimentul că nu sînt singuri aici, în acest spaţiu dintre munţi”, spune ÎPS Ioan. AGERPRES