Despre violență, corupție și educație

În editorialul anterior arătam, printre altele, că de patru ani de zile de când se află în funcția de președinte al României, Klaus Iohannis întreține agenda publică din țara noastră cu tot felul de teme legate fie de corupție, fie de așa zisa „încercare de subordonare” a justiției. Totodată, precizam că în toți acești ani, numeroasele crime oribile, violuri, răpiri sau acte de tortură înregistrate în România nu l-au sensibilizat cu nimic pe șeful statului.

Din păcate, abia acum, după ce societatea românească a fost cutremurată de cazul Caracal, Klaus Iohannis începe să vorbească şi despre fapte antisociale mult mai grave, precum cele împotriva vieții și integrității umane. Așadar, marți, după ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, șeful statului a semnalat că garantarea siguranţei cetăţeanului trebuie să fie prioritatea zero a întregii clase politice. „Dreptul la viaţă este cel mai important drept al omului”, a conchis preşedintele Iohannis. Într-adevăr, garantarea siguranţei cetăţeanului trebuie să fie prioritatea zero a întregii clase politice, mai ales că datele privind infracțiunile contra persoanei sunt alarmante.

Astfel, din analiza activității procurorilor resiese că numai pe parcursul anului trecut au fost trimise în judecată 11.590 persoane pentru infracțiuni contra vieții și integrității umane (aici intră omorul, tentativa de omor, pruncuciderea, uciderea din culpă, loviri și alte violențe, lipsirea de libertate, violul). Dar asta nu e tot deoarece, pe lângă aceste cauze trimise în instanță, mai sunt multe alte mii de dosare cu infracțiuni contra persoanei care zac în sertarele polițiștilor sau procurorilor pentru că nu sunt identificați autorii. Cam aceasta ar fi dimensiunea fenomenului violenței pe teritoriul României. În schimb, la capitolul corupție, temă dezbătută intens începând cu 2004, în 2018 au fost trimise în judecată 397 persoane, adică de 30 de ori mai puțin decât numărul de persoane deferite instanței pentru fapte de violență. Așa că puteți aprecia dumneavostră cât de mare e fenomenul violenței la români și cât cel al corupției.

Acum, întrebarea care se pune este dacă în perioada care i-a mai rămas din acest mandat, șeful statului va fi preocupat de preveniera faptelor de mare violență. Mă tem că nu. Și spun asta pentru că totul se joacă electoral iar violența nu crează emoție pe termen lung pentru a putea fi exploatată politic. După cum s-a văzut în ultimii 15 ani, cel mai tare îi sensibilizează pe români tema corupției. Și asta pentru că e cel mai simplul de exploatat emoțional. Orice s-ar întâmpla în societatea noastră poate fi pus pe seama corupției. Că e crimă, că e terorism, trafic de droguri, viol sau trafic de organe se poate împacheta în act de corupție.

Dar, totuși ce se poate face pentru a lupta împotriva flagelului violenței? Poate fi oare înăsprirea pedepselor pentru faptele de violență o soluție eficientă în acest sens? Prea puțin. Ce poate avea cu certitudine efect pe termen mediu și lung este educația. Însă mari speranțe ca dezvoltarea sistemului de învățământ românesc să constituie o prioritate pentru Iohannis nu sunt.

O arată chiar felul în care a avut grijă ca proiectul de țară „România Educată” să fie pus în aplicare. După cum știți, acest proiect menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate a fost lansat în decembrie anul trecut cu surle și trâmbițe. De atunci nu l-am mai auzit pe Iohannis să vorbească despre acest proiect. Asta înseamnă pentru Iohannis „România lucrului bine făcut!”