De la “Război Americii” la Ţările de Jos

Au trecut deja şase zile din noul 2020. Multe, puţine, nu mai contează. Contează ce s-a întâmplat în aceste zile. Contează şi evenimentele ultimei săptămâni din 2019, îngrijorătoare şi unele, şi altele.

2020 nu a debutat deloc sub cele mai favorabile auspicii. Ceea ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă în aceste zile în lume, trebuie să ne dea de gândit. Evenimentele externe nu fac altceva decât să ne ofere proiecţiile viitorului… apropiat, dacă admiteţi acest lucru.

Voi trece în revistă câteva dintre evenimentele sfârşitului de an 2019 şi început de 2020. Şi voi începe cu ştirea care dă cel mai mult de gândit la ora actuală, asasinarea temutului general iranian Qasem Soleimani în Irak, din ordinul lui Trump. Asasinat care nu va rămâne fără urmări, sunt şi suntem deja siguri de acest lucru. Cu puţine zile în urmă, la ordinului aceluiaşi Trump, Statele Unite au încercat asasinarea comandantului miliţiilor pro-iraniene, Hashd al-Shaabi, tentativă de asasinat eşuată. Răspunsul Iranului a venit imediat prin arborarea Steagului Roşu deasupra unei moschei, Iranul dând de înţeles că se pregăteşte de un război sângeros.

Ameninţarea iraniană este una şi clară: „Moarte Americii”! Rămân la Statele Unite şi la Donald Trump. Ameninţat şi de omologul său de la Phenian, liderul nord-coreean Kim Jong-Un, care acerut „contra măsuri militare” împotriva celor care ameninţă suveranitatea ţării. Cu alte cuvinte, testele balistice sunt pe rol, nu ştim şi cu ce final. Dacă va fi vreodată vreun final… Deocamdată, cei doi lideri năbădăioşi continuă să se întreacă în ameninţări. Sper să rămână la nivelul speech-urilor şi atât. Războiul cu Coreea de Nord nu va avea loc. Mai periculoasă mi se pare acum ameninţarea Iranului. Încă un lucru trebuie amintit: războiul comercial dintre Statele Unite şi China, început în 2018, merge mai departe. Până când? Greu, foarte greu de spus.

Tot în final de 2019 sunt de (re)amintit atacul armat din Yemen, soldat cu şapte victime, în timpul unei parade militare; războiul din Siria este şi el departe de a se termina, plusul de 170 de morţi ridicând numărul celor decedaţi în opt ani de război civil, la peste 370.000!; tot la finalul anului 2019 au avut loc două atacuri armate în Texas, zonă de conflict nu de azi şi nici de ieri; nici Berlinul nu a fost scutiti de focuri de armă, trase într-o cafenea din centrul capitalei germane; un atac-capcană a avut loc în Somalia, soldat cu 73 de morţi; situaţiile conflictuale din Paris şi Santiago de Chile, soldate cu distrugeri de bunuri, arestări, răniţi, stări conflictuale legate de modificarea legii pensiilor (la Paris), respectiv costuri ridicate la tot felul de servicii publice (Santiago de Chile).

Ca peisajul să fie complet, trebuie să mă opresc şi asupra Federaţiei Ruse. O fac dintr-un singur motiv, Putin. Ţarul care conduce destinele Rusiei de 20 de ani, putere primită în dar de la fostul preşedinte Boris Elţîn în decembrie 1999. Să fim corecţi, avem de-a face cu un alt dictator, un altul care nu ştie şi mai ales, nu vrea să lase puterea din mâini. Sub Putin, Rusia şi-a alterat relaţiile cu statele Uniunii Europene, în urma anexării Crimeii în 2014. De atunci încoace, Rusia are de înfruntat măsurile restrictive impuse de Uniunea Europeană, sancţiuni economice care izolează tot mai mult Federaţia Rusă de restul ţărilor europene. Adevărul este că în momentul de faţă, Rusia nu trece, la nivel de politici externe, prin momente faste. Sancţiunile au fost in corpore aprobate şi susţinute de Japonia, Statele Unite, Canada, Norvegia, Australia, Elveţia. Măsurile în sine includ şi înghețarea activelor și introducerea regimului de vize pentru persoanele incluse în listele speciale (lista UE și lista Statelor Unite ale Americii), precum și interdicția asupra unor companii și impunerea de sancțiuni pentru stoparea relațiilor de afaceri cu persoane fizice și organizații care sunt incluse în liste. Necazurile ruşilor nu se termină aici, atâta timp cât, încă la nivel declarativ, se poartă discuţii pe un ton deloc protocolar, între Polonia şi Rusia, cauzate tot de o declaraţie marca… Putin. Afirmațiile lui Putin au generat indignare nu doar în Polonia, președintele rus dorind să ascundă coresponsabilitatea fostei URSS în atacarea Poloniei de către Germania nazistă. În fine… În 2020 se va mai purta un război, cel electronic şi al ştirilor false, un război rece, în cyberspaţiu ca să fiu înţeles. Se aşteaptă o intensificare a numărului de atacuri cibernetice asupra serviciilor publice şi a altor infrastructuri, facilitate de utilizarea de tehnologii şi echipamente vechi în acest sector în multe ţări.

De parcă nu ar fi de ajuns, începutul de an 2020 ne aduce o nouă denumire. Adio Olanda, bun venit Ţările de Jos, noua titulatură oficială urmând să fie folosită în documentele interne şi externe.

Mă opresc aici. Nu sunt singurele conflicte la ora actuală, dar sunt din categoria de reflectat, mult şi serios. Avem Război şi Pace în întreaga lume, cu nuanţările de rigoare şi în grade diferite.