De la Dej, la Lisabona – albastrul uneşte Europa

De la Voroneţ şi casele ţărăneşti din Transilvania pînă la ceramica din Delft sau azulejos – ul portughez, albastrul s-a transformat dintr-o „simplă culoare” într-un liant al Europei, simbol al acesteia şi tema unui proiect Comenius-Grundtvig, desfăşurat recent în capitala Portugaliei, Lisabona.

Implementat de Asociaţia Paysage et Patrimoine Sans Frontière, coordonată de Aline Rutily, artist plastic şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Artele Vizuale Université Paris 1., proiectul „Les langages du bleu, couleur européenne. Créativité et Innovation” (Limbajul albastrului, culoare europeană. Creativitate şi Inovaţie) face parte dintr-un Program Comenius destinat participării adulţilor la cursurile de formare continuă într-o instituţie europeană. Axate pe valori comune ţărilor Europei, cursurile de acest gen pot fi accesate prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formarii Profesionale, Programul Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii.

Anul acesta, unul din cei 4 români care au beneficiat de bursele individuale Comenius-Grundtvig a fost şi plasticiana Loredana Tomşa, profesor la Clubul Copiilor din Dej, doctorand al Universităţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca. Alături de colegii din România (Bucureşti, Bacău, Hunedoara), Franţa şi Portugalia, Loredana Tomşa a participat timp de o săptămînă la un stagiu de formare care, spune ea, „a facilitat utilizarea într-un cadru natural de excepţie (grădina Palatului marchizului de Fronteira), a unei palete diversificate de metode didactice active şi interactive moderne (cadranul, oglinda, carnetul albastru, atelierul de creaţie, etc.)”. De asemenea – adaugă Loredana Tomşa -, „la Museu Nacional do Azulejo, din vechiul cartier al capitalei, Alfama, ne-am iniţiat în tainele meşteşugului artei azulejos, adică în pictarea faianţei cu pigmenţi minerali, cu precădere de nuanţe albastre. Azulejos este o practică artistică devenită tradiţie în Portugalia şi un meşteşug cu ajutorul căruia se decorau faţadele clădirilor, de la cele mai somptuoase palate şi catedrale pînă la locuinţele din cartierele modeste ale oraşelor Portugaliei”.

Şi totuşi, de ce tocmai albastrul?

„Considerată de cei din Antichitate o culoare barbară, albastrul îşi dobîndeşte locul şi valoarea începînd cu Evul Mediu, contribuind la fixarea unei identităţi europene. Despre această identitate albastră, ne vorbesc istoria artelor şi meşteşugurile tradiţionale proprii diferitelor ţări ale Europei: mozaicurile Ravennei şi frescele lui Giotto în Italia, azulejos în Portugalia, frescele de la Voroneţ în România, ceramica de Sèvres din Franţa sau cea din Delft, Olanda, lucrările monocrome „Bleu Klein” de la Centrul Georges Pompidou, din Paris. Exemple, la care se pot adăuga alte cîteva zeci sau sute” – a explicat Loredana Tomşa.

„Pe de altă parte, albastrul este cea mai imaterială şi cea mai rece dintre culori şi, în valoarea sa absolută, este cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. De aceste calităţi fundamentale depinde tot ansamblul funcţiilor sale simbolice. Care nu sînt puţine: pasărea albastră, floarea albastră, lupul albastru, cetatea albastră, mantia fecioarei, blazonul regilor francezi, drapelele naţionale etc”.

„Cum e şi firesc – a subliniat Loredana Tomşa, – participanţii din România au vorbit despre albastrul de Voroneţ, despre „Floare albastră”, poemul eminescian, despre poemele  lui Nichita Stănescu şi Bacovia sau pur şi simplu despre casele albastre ale lipovenilor din Jurilovca, despre ţesăturile tradiţionale din zona Maramureşului, în care apar frecvent nuanţe ale aceastei culori şi despre «Obiceiul mieruitului caselor din Transilvania» (tema prezentată de mine), acele căsuţe albastre care au dispărut aproape definitiv din peisajul nostru rural. Pe de altă parte, Aline Rutily ne-a introdus cu erudiţie în istoria culorii şi a dovedit că albastrul poate fi considerat un factor social care a definit şi defineşte în continuare cultura şi civilizaţia europeană.

Pe site-ul http://www.intercultural-carpet-blue.eu, operă colectivă de artă net, iniţiată de către Aline Rutily, veţi găsi imagini şi texte, postate de participanţii la acest curs, proveniţi din toate ţările bătrînului continent. Tot acolo, veţi găsi şi o serie de cuvinte româneşti care surprind «idea de albastru»: albăstrui, albăstreală, azuriu, albastru peruzea, albastru viorea, bleumarin, mieriu, albastru cobalt, vineţiu etc”.

„Aş mai adăuga – a spus Loredana Tomşa în încheiere – că toate aceste «achiziţii», dobîndite la finalizarea cursului, sînt extrem de utile, permiţînd o abordare transversală a învăţării, prin îmbinarea ştiinţei, literaturii, poeziei şi a artelor vizuale, prin solicitarea imaginaţiei şi creativităţii. O multitudine de metode inovatoare pe care mi-am propus să le aplic în demersul artistic personal, dar şi în activitatea mea de la Clubul Copiilor Dej, cu accent pe învăţămîntul formativ şi centrat pe elev, pe dezvoltarea potenţialului creativ al acestuia”.

M. Vaida