Curat-murdar!

Cifre.

Institutul Naţional de Statistică sintetizează şi povesteşte, serafic, ce viaţă minunată avem, cât de curaţi suntem şi ce efort considerabil face societatea pentru ca toate acestea să se întâmple. Auziţi! Anul trecut s-au cheltuit 1,2% din PIB pentru protecţia mediului. În traducere liberă, mai bine de 10,3 miliarde de lei. 50 la sută din investiţii au fost făcute de administraţia publică, 38,5 la sută de către producătorii nespecializaţi şi 11,5 la sută de către producătorii specializaţi. Şi încă ceva: cel mai mult s-a cheltuit pe gestionarea apelor uzate (72,0 la sută).

Nu-i aşa că-i minunat?!

S-au făcut lucrări în domeniul producerii şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă, s-au făcut paşi în utilizarea energiilor alternative, dar jegul şi mizeria infestează mediul pe-te-miri-unde. Râurile, bunăoară, au… aura pestilenţială a celor care aruncă mizeriile din gospodărie în apele limpezi. Una din motive: gunoierii au retras containerele de gunoaie menajere. Motivul: Se face prea multă mizerie în preajma acestor containere! Acest mare pas înapoi face ca gunoiul satelor să fie strâns doar o dată pe săptămână, iar în restul zilelor, toată zoaia să fie aruncată „în vale!” Probleme mari sunt şi cu orăşenii, care suplimentează gunoaiele rezultate din renovările caselor şi le aruncă direct în apele sau pădurile patriei. Fie şi o repede privire pe site-urile agenţiilor de mediu, şi putem constata că plângerile individuale la atentatele de mediu însumează cifre impresionante. Dacă acestea sunt sistematic ignorate de către inspectorii de mediu, nu acelaşi lucru putem spune despre marii poluatori. La Sibiu, spre exemplu, a ars un mare depozit de deşeuri periculoase: uleiuri folosite, vopsele pe bază de apă, recipiente sub presiune etc. Scrum s-a făcut şi depozitul petrolier de la Pleaşa, Prahova. Poluare în aer, poluare în sol, poluare în apele freatice… Rezultatul? Amenzi de 5, respectiv 3 mii de lei. Şi? Proprietarii refac şatra, pur şi simplu, pentru că merită.

Neîndoielnic că efortul financiar de investiţii pentru protejarea mediului are o mare importanţă atât pentru păstrarea unui ambient curat, cât şi pentru sănătatea populaţiei. Insuficient, însă, din moment ce – s-a dovedit – educaţia individuală şi de comunitate are încă mari carenţe în ceea ce priveşte păstrarea fiecărui colţ de lume în cele mai bune condiţii de igienă. Voluntarii care opintesc în curăţarea mediului au găsit, nu odată, bidoane puturoase, semn că mai sunt şoferi care schimbă uleiul motoarelor cu ardere internă direct în… natură, pet-urile plutesc „într-o veselie” pe apele interioare, ducând mesajul nostru murdar spre fluviile şi mările planetei, ca să nu mai vorbim de faptul că tot ceea ce-i etichetat ne-biodegradabil îşi găseşte locul în sânul vătămat, deja, al Naturii.

Trist!

Radu VIDA