Cu „Dor Transilvan” prin comunitatea românilor din Serbia

Aflându-ne în anul Centenarului Marii Uniri de la 1918, acţiunile jubiliare înmănunchează o multitudine de modalităţi ce exprimă sentimente, trăiri interioare şi fapte de aleasă plecăciune pentru personalităţile neamului ce au înfăptuit acest mare şi dorit eveniment istoric al românilor.
Şi cum tradiţia şi cultura nu sunt… perisabile, dar nici limba şi graiul strămoşesc, atunci nici punţile fraternităţii cu românii din proximitatea graniţelor nu trebuie neglijate.
Poate tocmai aceste viguroase rădăcini comune ale românismului din dreapta şi stânga bătrânului curs Danubian, au convins Ansamblul „Dor Transilvan” să-şi îmbarce recuzita necesară participării la festivalurile folclorice desfăşurate zilele trecute în unele comunităţi ale românilor din Serbia.

Drum lung dar nu obositor când ştii că prietenii din ţara vecină te aşteaptă cu uşile… sufletului deschise. Grănicerii ambelor ţări ne doresc Drum

bun, iar feribotul împins de un motor care, poate a primit botezul apei pe timpul lui Tito, a traversat o Dunăre destul de învolburată şi de culoare humoasă, datorită ploilor torenţiale căzute, fără noimă, în ultimele săptămâni.
Ajunşi pe uscat, admirăm parcelele de porumb şi floarea soarelui de talia… călăreţului, iar satele au o vigoare ce provoacă invidie, dacă le comparăm cu ale noastre din Mehedinţi, Caraş – Severin şi chiar Timiş. La sârbi nu vezi solă nelucrată, iar la noi s-a extins… virginitatea pământului, adică cresc ciulini şi mărăcini pe mii de ha arabile de mare productivitate.
La nedumeririle noastre, ne răspunde prof. univ. dr. Irimie Popa, de la UBB, iniţiatorul acestui proiect cultural, care ne aduce la cunoştinţă faptul că sârbii sunt la a treia generaţie care lucrează, predilect, în Germania, Austria şi Elveţia, de unde provin sumele investiţionale. Tot profesorul ne atenţionează că aceste case mari, frumoase şi bine mobilate, sunt mai mult goale deoarece populaţia activă, în mare parte, ca şi la noi, îşi valorifică potenţialul profesional tot pe afară.
Ajunşi în oraşul Petrovac, ne întâmpină preşedintele Federaţiei Românilor din Serbia, Dragan Demici, care ne cazează la Complexul turistic „ Jenic” şi invită artiştii clujeni la o evoluţie scenică în Căminul cultural din localitatea Starcevo , unde ranchiuna unor localnici s-a manifestat prin întreruperea curentului electric când „Dor Transilvan” prez

enta publicului o parte din frumuseţea tradiţionalului dans popular din Transilvania. Cu toate acestea, tinerii artişti români şi sârbi au cântat şi dănţuit împreună, şi-au făcut fotografii ce au generat o atmosferă prietenească şi dorinţa reîntâlnirii chiar la Cluj – Napoca.

Directorul artistic al Ansamblului „ Dor Transilvan”, domnul Tiberiu Groza, a punctat cum se cuvine solidaritatea artistică de pe scena localităţii Starcevo, adăugând faptul că nu există pădure fără uscături, iar cel ce a învârtit întrerupătorul electric încă se consideră un…luptător partizan şi nu înţelege legile democraţiei şi multiculturalismului european, dar nici pe cel…balcanic!
Dacă vineri soarele s-a … odihnit în spatele norilor plumburii şi încărcaţi de ape,sâmbătă dimineaţa a ieşit doritul soare la Jagubica, o localitate de un pitoresc aparte în care-şi trăiesc viaţa români şi sârbi de secole, însă procesul … slavizării încă nu s-a terminat. Pe străzi se grăieşte sârbeşte, înscrisurile româneşti lipsesc, deşi sunt localităţi cu 2500 de etnici români, nu sunt şcoli, clase şi nici ore de predare a limbii materne, iar mass media română este doar o dorinţă, nu şi o realitate.
Ascultându-l pe Ilia Likucic, alias Mache, un român de vârsta pensionării, am aflat că aici, în Valea Timocului, lipsesc şi instituţiile confesionale, iar spiritul românităţii se pierde cu fiecare generaţie. Sub presiunea autorităţilor mulţi români se declară vlahi, dar nici aşa, nu au loc în structurile administrative, indiferent de compromisurile asumate ce duc la pierderea identităţii.
Nemulţumirile sunt multe, permanente şi dureroase, adaugă Ilia, păcat că nu ne aude Bucureştiul şi Ministerul Românilor de Pretutindeni, deşi modele au în ţările vecine, Ungaria şi Bulgaria, care-şi îngrijesc etnicii lor din Serbia. Bunăoară, ambasadorul României la Belgrad, nu are timp să vină în mijlocul nostru să ne asculte suferinţele!?.
Ascultându-i pe fraţii noştri din acest ţinut care numără multi băştinaşi din cele 300.000 de români ce trăiesc dincolo de Dunăre, am urcat pe platoul din pă

durea Vrelo, la poalele munţilor Homolie, din a căror stânci izvorăşte Vrelo, urcând aici pentru a participa la Festivalul Folcloric internaţional „ La Izvorul din Homolie”.
Un platou imens acoperit, în bună-parte, cu zeci de standuri artizanale şi comerciale, unde am remarcat similitudinea unor produse de meşteşug tradiţional prezent în Oltenia şi Banat, mă refer, în mod deosebit, la plosca de lemn, oalele şii ulcioarele din lut, opincile şi diferite produse de artizanat textil.
Mieii şi purceii rotisaţi asigurau … parfumul îmbietor gurmanzilor, iar scena a fost montată chiar sub umbra secularilor copaci ce purifică mediul ambiant al zonei.
Pe această scenă, bine echipată acustic, au cântat şi dănţuit 25 de ansambluri artistice din Bosnia, Polonia, Austria, Italia, România şi Serbia, iar numerosul public, când aplauda mai puternic frumoasele interpretări artistice, primea câte o repriză de ploaie torenţială ce nu a impietat buna desfăşurare a acestui valoros festival.
A fost o impresionantă debarcare de forţe artistice la poalele acestor munţi balcanici din estul Serbiei, care au impresionat numerosul public prin puritatea spectaculară a dansurilor moştenite de generaţii, între formaţiile de generic ale acestei manife

stări culturale numărându-se Ansamblul „ Dor Transilvan” coordonat cu multă abilitate de un veritabil profesionist al domeniului, dl. Tiberiu Groza, sprijinit în acest demers de managerul general al Companiei de Transport Public Cluj – Napoca, dl. Liviu Neag, dar şi de prof. univ. dr. Irimie Popa, cu a lui fundaţie „Dor” ce stimulează acţiunile, ce înglobează sentimentele nobile ale fraternităţii cu marea comunitate a românilor din Serbia.
În splendidele clişee ale Văii Timocului, l-am cunoscut pe badea Alexa Tomici ( fost Toma ), un român de o vigoare fizică şi psihică excepţională, la vârsta de 90 de ani, care ne-a mărturisit că întâlnirile cu românii din ţara mamă sunt cele mai frumoase din viaţa lui.
În căsuţa lui modestă, pe care trona o mare piele de porc…conservată tradiţional din care ne-a asigurat că urmează să confecţioneze opinci, am văzut unelte gospodăreşti pe care le ştiam şi la bunicii mei din Dumbrava Mehedinţilor, iar în graiul său se simte şi dialectul celor din stânga Dunării.
De la trei ani şi-a purtat singur de grijă, la şapte ani alerga după 150 de oi ale unui bogătaş, iar cele două fluiere aşezate sub cingătoare, nu au fost primite de la mamă, tată sau stăpân, ci meşterite cu migală de mâinile lui în spatele turmei de mioare. Cu aceste fluiere şi-a cântat suferinţele şi bucuriile vieţii. La despărţire a vorbit despre străbunicii săi care au venit din Clisura Dunării, cu carul peste fluviul îngheţat, a amintit despre ororile provocate de soldaţii sovietici care au pârjolit şi aceste locuri, rugându-se la Dumnezeu ca generaţiile de azi şi de mâine să nu mai cunoască asemenea evenimente sângeroase.
După ce „Dor Transilvan” şi Irimie Popa i-au oferit mici atenţii, din care nu a lipsit un tricolor, badea Alexa şi-a exprimat atât verbal, cât şi prin vranele fluierului, regretul că până la 90 de ani nu a călcat cu piciorul pământul strămoşesc al României.
Verticalitatea şi statornicia sa poate fi o lecţie pilduitoare pentru generaţia de azi a românilor din Valea Timocului, chiar dacă sârbii le spun vlahi.
Şi cum în acest început de iulie în Serbia au loc mai multe festivaluri folclorice, „Dor Transilvan” a onorat şi invitaţia organizatorilor de la Novolanişte, unde sub genericul: „ Joc prin Lanişte”, artiştii clujeni, ca şi la Starcevo şi Jagubica, au avut un remarcabil succes de la parada portului tradiţional, până la coborârea de pe scenă, când zeci de localnici au făcut poze cu mesagerii folclorului din Transilvania, a căror prezenţă o doresc şi la ediţiile viitoare.
Conducerea acestui valoros ansamblu artistic, a adus cuvinte de mulţumire preşedintelui Federaţiei Românilor din Serbia, domnului Dragan Demici, pentru colaborare şi ospitalitate, oferindu-i sprijin şi colaborare viitoare a Societăţii Culturale Avram Iancu din România, în lupta sa pentru obţinerea drepturilor legitime în şcoli, mass media, confesionale, pentru comunitatea românilor din Valea Timocului.
A fost lansată şi invitaţia de a participa împreună cu ansamblurile folclorice româneşti la festivalul internaţional „ Serbările Transilvane – Serbările Centenarului”, festival ce se va desfăşura la Cluj – Napoca, la sfârşitul lunii iulie.
Şi cum cultura artistică are suficiente convergenţe cu istoria şi turismul tematic, artiştii noştri au avut o…debarcare în oraşul cu mulţi români, Jagodina, unde au vizitat Muzeul Istoric, Muzeul de ceară şi Grădina zoologică, deschizând un nou capitol de colaborări artistice cu potenţiali parteneri din ţara vecină.

Dumitru VATAU