Consolidarea poziţiei României în contextul Euro-Atlantic continuă…

După vizita Preşedintelui Klaus Iohannis la Washington, unde rezultatele au clarificat poziţia României în cadrul NATO, consolidarea relaţiilor cu Germania, prin ultima vizită oficială, vine ca o completare la agenda externă a României.
Contextul actual internaţional ne pune în poziţia în care e necesar să păstrăm o atitudine pro-europeană şi pro-americană, dar, asemenea menţiunilor Preşedintelui Iohannis, aceste două poziţii trebuie să se complementeze, nicidecum să fie în opoziţie.
A fost extrem de important tonul acestei întâlniri, precum şi mesajele politice atât pentru agenda politicii externe cât şi pentru problematica politicii interne a României. E clar că partenerii europeni privesc România cu multă încredere şi respect şi de asemenea România este extrem de valoroasă în proiectul European.
Suntem singura ţară cu stabilitate politică din punctul de vedere al lipsei partidelor politice, a poziţiilor radicale sau anti-sistem. De asemenea, suntem cea mai pro-americană ţară din Europa, lucru care contează extrem de mult în contextul consolidării unităţii Alianţei Nord Atlantice, însemnând faptul că României îi revine un rol extrem de important în cadrul Alianţei.
Totuşi, subiectele discutate în cadrul ultimei întâlniri dintre Klaus Iohannis şi Angela Merkel nu sunt uşor de rezolvat, şi aici mă refer în principal la chestiunile care vizează direct România.
S-a discutat despre problema migraţiei, cu atât mai mult cu cât situaţia regională o impune, dar concluziile sunt cele pe care deja le cunoaştem. Practic, linii clare de acţiune, înafară de relocarea migranţilor în limita capacităţilor de preluare ale României, nu există. Toate sunt legate de două chestiuni care nu au soluţii la momentul actual. Prima chestiune este cea a conflictului din Orientul Mijlociu, în al şaptelea an deja, care nu are o soluţie din cauza faptului că poziţiile marilor puteri şi ale actorilor regionali sunt divergente în ceea ce priveşte problematica resurselor naturale şi împărţirea sferelor de influenţă din punct de vedere geografic.
A doua chestiune este cea a incertitudinii legate de poziţia Turciei în cadrul NATO şi a relaţiei sale cu occidentul, precum şi în cadrul relaţiei acesteia cu Rusia. Practic, incertitudinea duce la lipsa unei acţiuni, nu neapărat a unei strategii. Nu se poate acţiona dacă nu se cunosc toate variabilele, iar la acest nivel de politică internaţională, reversibilitatea acţiunilor nu este posibilă.
De asemenea, un punct important pe agenda discuţiilor dintre preşedintele Iohannis şi cancelarul Merkel a fost chestiunea Apărării Europene Comune. Precizarea faptului că România nu va alege între NATO sau UE, arată poziţia politică de forţă pe care Preşedintele Klaus Iohannis o are în cadrul relaţiei cu cei mai de seamă lideri europeni. Dacă ne amintim, deşi în calitate de invitat al liderului lumii libere, în cadrul vizitei la Washington, Klaus Iohannis a dat tonul relaţiilor dintre SUA şi România, prin poziţionarea foarte clară faţă de chestiunile referitoare la apărarea europeană şi NATO.
Acum, s-a întâmplat acelaşi lucru, fapt pentru care România are extrem de mult de câştigat din punct de vedere politic şi economic.
Practic, relaţia dintre România şi Germania s-a consolidat extrem de mult, lucru care va conta în viitorul proiectului european şi a poziţiilor noastre în cadrul acestuia.
Ultima chestiune, poate cea mai importantă, a fost afirmarea faptului că problema Europei cu două viteze nu mai există.
Acest lucru are o semnificaţie majoră, arătând faptul că viitorul României, în contextul european şi în contextul relaţiilor acesteia cu nucleul dur, este unul strălucit…
Vlad ZUBAC