Condamnarea României la CEDO, condamnarea ineficienței și autosuficienței

Fostul procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, a câștigat procesul la CEDO împotriva statului român. Kovesi a intentat procesul după ce Curtea Constituțională a României l-a obligat pe președintele Klaus Iohannis să o revoce din funcție. CEDO a stabilit că lui Kovesi i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare și liberul acces la justiție, pentru că a fost îndepărtată din funcție de ministrul Justiției, Tudorel Toader, fără a se putea apăra. La finele lui 2018, anul în care Liviu Dragnea, dacă vă aduceți aminte, strâns cu ușa, era disperat să acapareze justiția, cu scopul de a opri anchetele care îl vizau și de a scăpa de pușcărie, Laura Codruța Kovesi a reclamat modul neortodox în care a fost revocată din funcție, fiind măcelărită fără a i se oferi dreptul la apărare și implicit la exprimare și nici pe cel de contestare a deciziei. Or printre cauzele pentru care România a fost condamnată în ultimii zece ani la CEDO este și cea privitoare la dreptul la un proces echitabil și accesul la o justiție eficientă. Tocmai Dragnea s-a aflat la butoane, cerând insistent ejectarea doamnei Kovesi de la conducerea procurilor anticorupție. Și i-a atras de partea lui pe Tudorel Toader și alți parlamentari vopsiți, dar și pe unii judecători ai Curții Constituționale, lăsând în urma lor o dâră de rahat urât mirositor. O decizie înjositoare pentru un stat membru al Uniunii Europene, cel puțin rușinoasă în cazul României, campioană la pierdut procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Un studiu efectuat la începutul anului trecut arată o realitate de care n-avem motive să ne mândrim, ci dimpotrivă. Țara noastră ocupă locul secund în topul statelor acuzate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Și mai îngrijorător este faptul că de frica CEDO, România se complace în compromisuri și procese încheiate fără judecată, finalizate prin înțelegeri amiabile, constând, după cum nu e greu de ghicit, în despăgubiri pe care statul le plătește reclamantului. La astfel de concesii, România e number one în Europa.
Nu pot să nu mă întreb în condițiile în care decizia de marți a CEDO reprezintă încă o lovitură sub centură încasată de statul român, cum mai pot avea încredere în Curtea Constituțională a României, care în cazul Laurei Codruța Kovesi a încălcat atâtea drepturi fundamentale? Mă surprinde (sau ar trebui să nu) faptul că președintele Klaus Iohannis nu a cerut nici o demisie, ci s-a limitat să critice Curtea Constituțională, reclamând o reformare din temelii a acesteia. Tudorel Toader, Florin Iordache, Valer Dorneanu și alți călăi ar trebui să aibă măcar bunul simț de a demisiona.
La fel de neprofesionist, pasiv, temător și neinspirat s-a manifestat domnul președinte și în urmă cu doi ani, când s-a ferit să-i ceară demisia doamnei Kovesi, ci numai a rugat-o insistent să bată în retragere, tocmai ca el să se degreveze de un complot mârșav.
Sentința Curții Drepturilor Omului în cazul Kovesi este o pată pe obrazul ridat al României. Toți conspiratorii procesului aranjat din 2018 și pe care n-am chef să-i nominalizez, ar trebui să dispară din peisaj, să se ascundă în propria incompetență, iar nu în rușine, că pe aceasta din urmă nu o au, sunt convins.
Sentința CEDO a reaprins războiul dintre liberali și social-democrați, prilej bun pentru acuze reciproce. Orban dă vina pe social-democrați pentru condamnarea României la CEDO. Concluzia, trasă de păr, este următoarea: toți responsabilii trebuie să-și asume consecințele și să se retragă din funcțiile publice pe care le dețin. E prima decizie de bun simț.