CONCENTRÂND INEGALABILUL, BANUL… sau O Bancă pentru tot omul

Simplificând, ghişeul unei bănci înseamnă: adă şi na! Vând şi cumpără bani. Dacă încerci, însă, să urci treptele sufletului Băncii Transilvania vei avea surpriza unei instituţii de instrucţie şi disciplină economico-financiară, dublată de o indubitabilă savoare estetică.

„Mergeţi să vedeţi!” – m-a îndemnat preşedintele Consiliului de administraţie al BT, domnul Horia Ciorcilă. Aşa am făcut. Şi, în cele câteva zile cât m-am documentat despre viaţa şi activitatea de la B anca Transilvania, n-am contenit să descopăr atât spaţiul instituţional pe care şi-l propune, cât şi frumuseţea actului de generozitate faţă de semeni. Firesc, am început de la siglă. Nimic din simbolurile ascunse ale marilor privilegiaţi, nimic tăinuit! Dar, dacă vreţi o traducere liberă, iată: scutul apără, iar tricolorul protejează.

De toate relele lumii. Epic.

Doamna dr. Laura Petrehuş, director adjunct de comunicare, mi-a pus la dispoziţie atâtea date şi imagini, încât aş fi putut purcede, fără ezitare, la alcătuirea unei monografii. Dar, de data aceasta, am rămas la uneltele reportajului, pentru că, pur şi simplu, banul, în lumea noastră de inegalabilă globalizare, devine un bun al tuturor.

Am hălăduit, aşa, fără vreun scop, prin câteva agenţii ale Băncii. La prima vedere, subunităţile seamănă între ele: aceleaşi bancomate pântecoase, aceleaşi probleme ale clienţilor şi aceleaşi rezolvări din partea personalului. Peste tot, figuri binevoitoare care te întâmpină, te îndrumă… Consilier de relaţii. Se poate? Da. M-am convins. Şi, sper, aceasă plăcută experienţă să se ia. Ca gripa, spunea cineva. Dar în sensul bun.

Microbul unui zâmbet şi al unui sfat folositor ar trebui să fie emblema fiecărei instituţii cu care avem treabă. Ce vreau? Când a aflat, consiliera m-a purtat după ghişee.

Colo, la etaj, unde directorul regional Cluj, domnul Patriţiu Abrudan, te întâmpină cu un optimism contagios:

– Am crezut că-i doar reclamă cu amabilitatea angajaţilor dumneavoastră.

– Mereu ne-am pus problema oferirii clientului nostru a confortului necesar pentru a-i putea rezolva problema. Avem compartimente care să rezolve toate doleanţele. Şi-i oferim, până la urmă, credit sau depozit. Are bani? Vrea, cu siguranţă, să-i tezaurizeze. N-are bani, vrea un împrumut. Şi pentru că tot trăim în secolul vitezei, operaţiunile acestea trebuie să se desfăşoare cu viteza luminii, da? Aşa că, indiferent de natura acesteia, problema clientului rămâne a noastră, a Băncii. Şi, fără îndoială, trebuie rezolvată.Ne-am asumat asta, nu?

– Dacă dăm ceasul înapoi, aici, pe str. Eroilor, era o agenţie teatrală…

– Prăpădită, îndrăznesc eu să afirm, şi o tipografie cu tot cenuşiul plumburiu al literelor sale. Iar în spate, o secţie a unei cooperative. Centrala şi sucursala… Apoi, cu o viteză demnă de invidiat, ne-am dezvoltat. Şi astăzi suntem a doua bancă din România.

– A rămas doar faţada să amintească de acele vremuri… Renovată, desigur. Iar înăuntru, bunul gust face concurenţă la marmură, gresie, sticlă şi aluminiu. Astfel v-aţi apropiat de oameni?

– Înţelegându-le şi sărindu-le mereu în ajutor. Clientul cere. Şi, dacă nu-i rezolvăm problema, ea rămâne la noi. Vreau un cont ESCROW? Nu există nu avem. Specialiştii noştri fac în aşa fel încât cele două entităţi şi banca să poată face o altă operaţiune. Un nou produs, o nouă doleanţă satisfăcută! Am făcut o construcţie. Când este recepţionată conform proiectului şi atestat de specialişti, acest document, odată depus, face ca, numai în aceste condiţii, Banca să plătească respectiva lucrare. Simplu, nu?

– Înţeleg că aveţi toată paleta de servicii pe care le au marile bănci ale lumii.

– Aproape. Poate că nu avem chiar aşa de avansate tranzacţii cu metale preţioase, dar nu lipseşte nimic pentru nevoile agenţilor economici şi pentru persoane fizice. De la Corporate, la IMM-uri şi macroîntreprinderi.

– Sunteţi şi dumneavoastră una din entităţile care încurajează consumul.

– Într-un fel. Atunci când omul are cardul în buzunar, uzează de el. Dar, încă nu avem cultura necesară de a utiliza la adevăratul potenţial cardurile. Nu-i reproş. Ci dorinţa de a lămuri tot omul că utilizarea lui nu este numai o… modă. Un mare profesor de economie a fost întrebat când se va lua presiunea de pe numerar şi se vor folosi, cu mai mare intensitate, cardurile? Costin Kiriţescu a răspuns: „Când? Atunci când bucata de plastic va putea fi lipită pe fruntea lăutarului”.

*

În drum spre Tezaur, cunosc o grămadă de lume: Anca Alin, directorul sucursalei Eroilor, Paula Pod, director adjunct retail, Cătălin Bucşa, director regional operaţiuni. Şi un singur numitor comun: dorinţa de a te face să te simţi bine. Nu. Nu-i zâmbet profesional. Ci, realmente, drag de semeni.

*

Puţini sunt cei care au acces la cutiile de valori. Şi şi mai puţini cei care au văzut tezaurul. Blindaje – mai ceva ca în filme, chei peste chei, cifru. Nu trebuie să-ţi spună nimeni că, aici, nu au ce căuta răufăcătorii. N-au nici o şansă! Poţi însă să dai frâu liber imaginaţiei, să treci de pereţii groşi şi oţeliţi şi să-ţi înfiori degetele la atingerea lingourilor de aur.

Întotdeauna fascinant…

*

Sunt atâtea lucruri de povestit…

Dar, vorba aia, şi monografiile trebuie să trăiască! După ce se vor fi născut, desigur. Până atunci, să rămânem pe podiumul poziţiei unice a reportajului. Şi să amintim că Banca Transilvania se implică în numeroase proiecte sociale: „Vreau să fiu antreprenor” al Fundaţiei Române de Business Leaders, „BT Club”, „Keep it Green”, „EMBA University of Hull” ş.a. Proiectul „Voluntariat” a plantat, în trei ani consecutivi, Pădurea Transilvania. Au fost cele mai mari acţiuni de împădurire din România, la care au participat 1500 de voluntari în fiecare an. S-au împădurit zonele Budeşti-Fânaţe şi Sânmihaiu de Câmpie, între judeţele Cluj şi Bistriţa-Năsăud: 40.000 de puieţi! Mâna lungă şi sigură a BT se întinde şi în sprijinirea sportului şi a destinderii: U-Banca Transilvania, Crosul BT, partener al Campionatelor Europene de Gimnastică Artistică, Clujul Pedalează, Eurobasket, Electric Castle, Untold sau Napoca Rally Academy. Ultimul pe listă e un proiect complex, transformat într-un brand naţional, cu iniţiative în domeniul motosportului, dar şi sociale, educaţionale şi de entertainment.

E fascinantă şi povestea de la „Casa Albă” din Cluj-Napoca, acolo unde s-a mutat BT Private Banking. Un loc de întâlnire pentru cei care conduc afaceri Corporate. Valoarea activelor gestionate? Clienţi sofisticaţi care-şi caută locul, departe de ochiul invidios al vulgului? Nicidecum, mi-am spus. La „Casa Albă” s-a scris istorie şi, de fiecare dată, rezultatul a fost unul de succes. Aşa că, acum, există toate şansele ca de aici, din intimitatea unor saloane cu iz interbelic, să se nască speranţa. Nu pentru cei puţini şi bogaţi, ci pentru cei mulţi şi doritori de o viaţă decentă.

Fascinantă e şi povestea Centrului de zi. Mă întâmpină doamna Cristina Rogoz, coordonatorul centrului:

– „Clujul are suflet” este cel mai mare proiect de implicare socială a Băncii Transilvania. Un proiect dedicat adolescenţilor.

– Înţeleg că aveţi tineri cu media de vârstă de 18 ani.

– Şi aş preciza: sunt tineri proveniţi din familii nevoiaşe, care, realmente, au nevoie de ajutorul nostru. Ei vin dintr-un mediu cu multiple lipsuri. Şi nu e vorba numai de lipsa banilor. Vin la noi pentru că au nevoie să li se acopere nevoile de bază, dar şi cele de dezvoltare personală. Suntem 15 persoane şi serviciile noastre acoperă o gamă destul de variată. Începând de la meditaţii, care să-i ajute pe tineri să facă faţă şcolii, apoi orientare vocaţională… Sunt copii buni, dar au avut un start prost. Ei sunt îndrumaţi spre meserii sau spre facultăţi, în funcţie de aptitudini.

(am ascultat poveşti cutremurătoare. Dar toate cu final fericit). Zilnic vin 40-50 de tineri. Care speră. Şi care, datorită acestor facilităţi, reuşesc. Grupurile de dezvoltare personală… Pentru unii pare o naivitate, pentru cei cuprinşi în program (138 de adolescenţi) e vital. Pentru a deveni adulţi, independenţi şi responsabili. Unii dintre ei, după ce au încheiat colaborarea, au revenit ca voluntari. Sunt studenţi sau absolvenţi, care vor ca, la rândul lor, să ajute pe alţi tineri să devină oameni, până la urmă.

*

Se închide cercul.

După un periplu de câteva zile, când am crezut că ştiu câte ceva despre această bancă, m-am întors la uneltele scrisului. Am văzut, am ascultat şi, mai ales, am tras concluzii. Undeva, într-unul din sediile băncii, am văzut o pictură: Maniu. Gândul m-a dus spre La Pieta: Michelangelo. Mi-am surprins strigătul lăuntric şi întrebarea şi-a făcut cărare în lume: de ce într-o lume paralelă e atâta senin şi, dincoace, pe stradă, atâta suferinţă? Oamenii, desigur, oamenii sunt de vină, mi-am spus. Se pot ascunde în spatele unor monografii seci, dar nu pot trece testul unei investigaţii reportericeşti.

*

Am încercat să urc treptele sufletului BT. Una câte una. Şi, dacă am reuşit, înseamnă că v-am făcut şi pe dumneavoastră că simţiţi căldura unei entităţi care face viaţa mai senină. Dincolo de indubitabila savoare estetică şi disciplină economico-financiară am întâlnit, am simţit, mai bine spus, mirosul băgăţiei. Care, nu-i aşa, stâlpuieşte, de veacuri, nimicnicia fiinţei. Dar, fiţi siguri, fără această perpetuă mişcare de valori, n-ar exista nici bunăstare, nici sărăcie.

Greşesc?

Radu VIDA