Cât suntem de europeni?

Ca de fiecare dată când se lansează o campanie împotriva a ceva, mai ales când e invocată grija pentru anumite valori (naţionale, creştine, familie, drepturi şi libertăţi) încerc să devin prudent pentru a nu intra în capcana vreuneia dintre tabere, astfel încât să nu fiu manipulat. În acest mod m-am raportat şi în cazul dezbaterilor privind referendumul de modificare a Constituţiei României pentru redefinirea familiei.
După cum se ştie, acest referendum vine ca urmare a iniţiaţivei cetăţeneşti demarate de Coaliţia pentru Familie şi pentru care au semnat peste trei milioane de români. Argumentul a fost că trebuie modificată Legea Fundamentală, pentru a statua clar că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, nu pe cea consimţită între soţi, aşa cum se prevede în prezent în Constituţie. Susţinătorii arătau că o astfel de prevedere constituţională va permite societăţii româneşti să apere adevărul civilizației noastre creștine.
Desigur că odată cu declanşarea campaniei pentru modificarea în acest sens a Constituţiei României au apărut şi opiniile contrare, care spun, printre altele, că nu este nevoie de nicio modificare, deoarece se prezumă că prin “căsătoria liber consicontimţită între soţi’’, aşa cum se prevede în prezent, se înţelege căsătoria tradiţională între bărbat şi femeie. Fără îndoială, în 1991, cei care au participat la elaborarea Constituţiei nu puteau să se gîndească la altceva decât la o familie constituită dintr-un bărbat şi o femeie. Numai că atunci nu era nicio şansă să apară alt tip de familie, deorece legea penală incrimina relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex. Cum însă acest lucru a fost dezincriminat în 2001, prevederea constituţională actuală permite orice. Se mai spune că prin demersul de clarificare a definiţiei căsătoriei se încalcă anumit drepturi şi libertaţi, ceea ce nu ar fi în spiritul valorilor europene.
Dar care sunt valorile europene?
După cum se ştie, şi nimeni nu poate contesta, actuala civilizaţie europeană se bazează pe trei mari piloni. Unul dintre ei îl constituie civilizaţia greacă de la care am păstrat persoana eroului, care în Evul Mediu se creştinează, devine martir şi sfânt. Tot de la greci am moştenit umanismul şi edificiul religios, care din templu devine biserică. Dar cel mai important lucru pe care actuala civilizaţie europeană îl păstrează de la greci este ceea ce se numeşte democraţie.
Un alt element esenţial al atutalei culturi şi civilizaţii europene îl constituie dreptul roman. Acesta a reprezentat secole de-a rândul nucleul studiilor juridice, a ştiinţei dreptului, iar când nu s-a mai aplicat a constituit sursa de bază a doctrinei în toate epocile istorice.
Pilonul capital a ceea ce se cheamă civilizaţia europeană îl constituie moştenirea creştină. Şi aici vreau să remarc faptul că, odată cu creştinismul, căsătoria e marcată de o serie de carcateristici ce au rezistat fără mari schimbără până în zilele noastre. Căsătoria devine astfel monogamă şi indisolubilă. Dacă până la creştinism, căsătoria era un contract civil, odată cu acesta devine o chestiune religioasă supravegheată de biserică.
Aşadar, acestea sunt sunt în linii mari elementele care definesc actuala civilizaţie europeană.
Revenind la referendum, aş spune că a vedea altfel căsătoria decât dintre un bărbat şi o femeie intră în coliziune cu valorile creştine, unul dintre cei trei piloni pe care se bazează civilizaţia actuală europeană. Aşa că cine se bate cu pumnul în piept şi spune că este european, dar în acelaşi timp are o altă viziune auspra familiei decât cea ce se înscrie în valorile creştine, fie este incult fie este ipocrit. Nu mai spun de cei care trâmbiţează că nu-i interează votul în condiţiile în care acest instrument constituie esenţa democraţiei.

Cosmin PURIȘ

Articole din aceeasi categorie

2 Responses to Cât suntem de europeni?

  1. Gicu

    Moştenirea creştină este una din valorile europene?
    Daaaa, ne aducem aminte de inchizitie, un monument de valoare.

    • Aiurel

      Nu tot creștinismul a avut inchiziție, ci doar catolicismul (prin derapajele lui umane, iar nu dumnezeiești). Ortodoxia n-a avut așa ceva.