Cât de excelentă este excelența din educația clujeană?

E drept, Clujul a excelat mai mereu în educație, plasându-se aproape în fiecare an pe primele locuri la examene și concursuri naționale sau internaționale. De altfel, aici, elitele, rezultatele deosebite și procesul de învățământ de calitate au fost întotdeauna răsplătite și încurajate de administrația locală.

Dar, Clujul a fost mereu „campion” şi la capitolul meditațiilor date de profesori. Ultimele cifre relevă că, în continuare,  „se întrece” cu alte judeţe când vine vorba despre consultaţii.

Potrivit Ministerului Educaţiei Naţionale, peste 1.000 de profesori din Cluj au declarat anul trecut la Finanţe că realizează venituri din astfel de activităţi, ceea ce reprezintă 16,31 la sută din totalul cadrelor didactice din judeţ, iar în acest an aproape 600. Din datele prezentate de ministerul de resort reiese că în Cluj există cea mai mare piaţă a meditațiilor fiscalizate, aici fiind cei mai mulți profesori care își declară veniturile din meditații. Mai mult, după regiuni, piața meditațiilor fiscalizate este mai dezvoltată în Transilvania, unde sunt cei mai mulți dascăli care își declară veniturile din consultaţii, potrivit unei analize Edupedu.ro.

Foarte bine, măcar suntem „în legalitate”, ar spune unii. Numai că, în aceste condiții, nu poți să nu te întrebi cât din excelența educației clujene se datorează efectiv procesului de învățământ – cel care se desfășoară în sala de clasă – și cât consultațiilor date în particular, pe bani grei și, mai ales, de ce nu renunță profesorii la această practică, acum, când nu se mai pot plânge de venituri mici.

Nu poți să nu te întrebi nici câţi dascăli clujeni oferă ore suplimentare în particular, fără însă a le declara, în condițiile în care, tot potrivit unor studii recente, 4 din 10 elevi (cifre deloc de neglijat) fac meditaţii plătite la materiile de şcoală.

Astăzi, când suntem bombardați cu informații din toate părțile, consultațiile în particular ar trebui probabil, considerate, o practică învechită, depășită. În schimb, acestea încep – cel puțin la matematică -, încă din clasa a doua. Se ştie că la cele mai multe ore de meditaţii merg tinerii de liceu, iar bugetul pentru acestea este aproximat la o medie peste 150 de lei pe lună. Dacă în trecut doar „tocilarii” sau dimpotrivă, corigenții, apelau la această practică – fie pentru a intra la o facultate, fie pentru a trece clasa – acum totul a devenit o obișnuință, dacă nu chiar o modă cu care părinții și elevii se laudă, deopotrivă.

Sunt meditațiile un moft sau mai degrabă un rău necesar, devenit în timp un sistem paralel de învățământ din cauza materiilor prea stufoase, profesorilor slab pregătiţi şi părinţilor cu pretenţii?