Candidat sau pion de sacrificiu?

Vreo 800 de persoane, două ore, numai patru discursuri şi un vot “în unanimitate” cu rezultatul cunoscut dinainte, cam acesta ar putea fi un succint rezumat al congresului PSD din weekend. Unul care s-a desfăşurat într-o sală a Parlamentului şi a confirmat-o pe Viorica Dăncilă ca reprezentant al social-democraţilor în competiția pentru prezidenţiale. Dincolo de diferenţele majore faţă de anunţarea precedentelor candidaturi – când la congrese participau mii de delegaţi, “lucrările” durau chiar şi până noaptea târziu, iar atmosfera era una triumfalistă – trebuie remarcată şi o constantă în opţiunea PSD-ului: candidatul la funcţia supremă în stat este şeful partidului. Aşa s-a întâmplat şi pe vremea lui Iliescu, şi pe cea a lui Geoană şi în perioada lui Ponta, şi aşa stau lucrurile şi acum.

Lăsând la o parte alegerea în sine – de fapt, rezultatul votului era cert chiar şi înainte de a începe congresul, în condiţiile în care Viorica Dăncilă alerga singură în cursă – poate că merită observate câteva aspecte aparent secundare.

Unul dintre acestea este răcirea spre îngheţ a relaţiilor cu partenerul de guvernare, candidatul propus de ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, nefiind nici măcar invitat la congres.

Un alt element este criza de personalităţi prin care trece partidul aflat încă la conducerea ţării, social-democraţii nereuşind să găsească nici un nume viabil pentru prezidenţiale, soluţia “de avarie” fiind tot conducătorul partidului, în pofida lipsei de simpatie de care se bucură ocupanta funcţiei cu pricina. Este puţin probabil ca întreaga conducere a PSD-ului să nu fie conştientă că alegătorii nu au uitat de tot prestaţia lamentabilă a Vioricăi Dăncilă din epoca Dragnea – bancul cu “dăncilul” unitate de măsură a prostiei mai stăruie încă în mintea multora -, şi că deciziile de mazilire a susţinătorilor fostului şef ajuns la puşcărie s-ar putea să nu fie suficiente pentru a schimba percepţia publică în ceea ce o priveşte. De altfel, este greu de imaginat că, mai presus de declaraţiile de conjunctură, membrii PSD-ului ar putea crede cu adevărat în şansele candidatului care îi reprezintă. Atitudinea a răzbătut, voalat, chiar şi în discursurile celor doi care au acompaniat-o pe Dăncilă la congres, ei preferând să se concentreze pe lăudarea “rezultatelor” obţinute de partid, respectiv pe criticarea PNL-ului.

În sfârşit, un alt element l-ar putea constitui viitorul de după alegeri al formaţiunii, respectiv soarta politică a actualului şef al social-democraţilor. După cum bine se ştie, candidaţii pesedişti la preşedinţie care nu au câştigat alegerile au fost debarcaţi de la conducerea partidului. Nu este exclus ca sprijinul celor care au impus-o ca şi candidat pe Dăncilă să includă şi intenţia de a o eliminia pe aceasta în cazul unui eşec – previzibil – la prezidenţiale. Astfel că enunţul “voi fi primul președinte femeie al acestei țări” ar putea să sune mai veridic în varianta “voi fi mai primul președinte femeie al PSD-ului?”

Viorel DĂDULESCU