Benedict al XVI-lea, membru de onoare al clubului Bayern München?

Anunţul privind retragerea papei Benedict al XVI-lea i-a luat prin surprindere pe cei de la Bayern München: pleacă papa, iar ei nu l-au numit membru de onoare al clubului. Însă cum niciodată nu e tîrziu, preşedintele clubului, Uli Hoeness, s-a grăbit să anunţe într-o vizită la Institutul Sindelfinger, că are pregătit tricoul cu numele lui Joseph şi că este pregătit să zboare la Roma pentru a îndeplini micile formalităţi.

“Trebuia să o facem demult”, a explicat Hoeness, regretînd că stresul din Bundesliga îl ţine de multe ori departe de gesturi atît de semnificative. “Imediat ce ne va da un semn, mergem la Vatican şi îi predăm întreaga documentaţie pentru a deveni membru de onoare al clubului”, a asigurat el.
Nu se ştie dacă Benedict al XVI-lea a văzut de aproape o minge de fotbal, exceptînd cazul cînd a binecuvîntat trofeul Clericus Cup 2008, în cadrul Ligii Vaticanului, care la acea ediţie a fost cîştigată de sportivii seminarului Mater Ecclesiae, care i-au învins cu 2-1 pe campionii de la Redemptoris Mater.

Însă, deşi nu a practicat niciodată sportul rege, Ratzinger deţine carnetul cu numărul 100.000 al clubului Bayern, datorită tehnicianului italian Giovanni Trapattoni. Trapattoni a mărturisit, de altfel, în 2005, într-o discuţie cu cardinalul Tarcisio Bertone, la postul Radio Vaticano, că Ratzinger vorbeşte din cînd în cînd cu el la telefon pentru a se interesa de evoluţia echipei Bayern. “Ne-am cunoscut cînd antrenam la Bayern. Ratzinger locuia între Roma şi München, iar un prieten comun ne-a făcut cunoştinţă. Vorbeam frecvent la telefon, pentru că urmărea cu interes echipa al cărei suporter este”, a povestit fostul tehnician italian.

Dar nu era suficient să aibă doar carnet, şi cu atît mai puţin cu cît rivala de temut Schalke 04 îl are, din 1987, membru de onoare pe Ioan Paul al II-lea, prin urmare oficialii de la Bayern vor să pună semn de egalitate şi să introducă cît mai repede în vitrina de onoare a clubului fotografia papei bavarez. Filosof neobosit, Ratzinger a meditat asupra fascinaţiei pe care o exercită fotbalul asupra oamenilor, în cartea sa “Mitarbeiter der Wahrheit” (Muncitor al adevărului), în care a respins înscrierea fotbalului în logica “panem et circensis”.

“Acest sport s-a transformat într-un eveniment universal, care depăşeşte frontierele naţionale, generînd aceleaşi simţiri, iluzii, temeri, pasiuni şi bucurie”, scria atunci cardinalul Ratzinger, propunînd spiritul fotbalului ca model de viaţă. “Fascinaţia pentru fotbal stă în faptul că ştie să unească convingător în două sensuri: ajută omul să se autodisciplineze şi să lucreze în echipă, şi îl învaţă totodată să-i înfrunte pe ceilalţi, dar în mod nobil… Să învăţăm prin urmare să trăim în spiritul jocului, pentru că libertatea omului se alimentează şi prin reguli şi autodisciplină”.