Aventură în jurul lumii STATUL PERU

 •  PORTUL CALLAO ŞI CAPITALA LIMA •

Am ancorat în Portul Callao în dimineaţa zilei de 14 ianuarie 2011, la orele 8.30, la dana nr. 1, flancaţi de două remorchere de o parte şi de alta, care conduc fiecare vas care intră de la intrarea în rada portului, pînă la dană şi invers la ieşirea din port. Dacă pronunţi numele portului aşa cum se scrie, Callao, nu te înţelege nimeni, întrucît în limba spaniolă se pronunţă Caiao. Pentru vizita capitalei Lima a statului Peru, intrarea se face prin Portul Callao şi am avut la dispoziţie două zile pline. După cele învăţate din experienţa de la Ecuador, am pornit în explorare independent, adică de unul singur. Drumul dintre portul Callao şi Insula Paştelui fiind de patru zile, mi-a permis să pot consemna atît de multe informaţii cît am cules în cele două zile cît am stat pe uscat în Peru, ţara incaşilor.

Limba oficială şi vorbită aici este spaniola, urmaşii incaşilor neavînd o limbă proprie; vorbesc toţi limba spaniolă. Moneda naţională este solul peruvian (1USD = 2,75 soli),  iar taximetriştilor nu prea le convine să le plăteşti în dolari americani, preferînd banii lor. Băştinaşii sînt urmaşii triburilor inca şi chiboa, însă chiar mai vechi decît aceste triburi a fost cunoscut şi tribul viru.

LIMA este capitala statului Peru, fiind situată în ţinutul incaşilor, un oraş modern, ce păstrează urmele rafinate ale trecutului său colonial şi în care trăieşte aproximativ o treime din populaţia ţării, adică 7 milioane de locuitori, Peru avînd aproximativ aceeaşi populaţie ca şi România. Drumul din Portul Callao pînă în Parcul Salazar se face pe o lungime de aproximativ 25-30 km cu shuttle bus service, parcurgînd Costa Verde pînă în Parcul Salazar, oprirea făcîndu-se în faţa complexului J.W. Marriott. Autocarele se succed la intervale de 30 min., de dis-de-dimineaţă şi pînă seara la orele 22. Bineînţeles că pe timpul nopţii, atunci cînd vaporul este ancorat în port, poţi să dormi şi în oraş sau poţi veni la orice oră din noapte cu ajutorul unui taximetru, care nu depăşeşte suma de 25 USD.

Metropola Miraflores, cartier important al capitalei, cu care am făcut prima dată cunoştinţă, este dispus pe malul Oceanului Pacific, cu plajele ei moderne încă în curs de dezvoltare, complet nouă, cu o magnifică arhitectură, cu străzi moderne şi largi, străjuite de hoteluri, ansambluri de birouri, magazine, galerii de artă şi artizanat. Metropola este legată de centrul istoric al oraşului printr-o autostradă modernă, Av. Republica de Panama, cu şase benzi de circulaţie, neavînd intersecţii, şi pe care se circulă cu mare viteză. Platoul dinspre ocean pe toată Costa Verde este înalt de 40-50 m deasupra plajei, dominînd Pacificul, platou pe care se află o mulţime de parcuri moderne cu spaţii verzi şi palmieri maiestuoşi, avînd în centru Parque del Amor. Aici  găsim colosala Statuie a îndrăgostiţilor, sculptură realizată de S. R. Victor Derin şi care reprezintă o pereche de îndrăgostiţi peruani, simbol al bucuriei de a trăi.

Numeroasele cafenele te îmbie să te aşezi şi să bei ceva, pentru ca să vezi şi să fii văzut. Menţionez că băuturile alcoolice sînt ceva mai rare, predominînd berea şi vinul. Pisco sur este băutura lor tradiţională şi se prepară din pisco (rachiul peruan), zeamă de lămîie, cuburi de gheaţă şi albuş de ou bătut. Cartierul Baranco este cartierul boemilor, artiştilor, poeţilor şi studenţilor, cu casele sale care păstrează aerul din zilele de început ale republicii şi care creează o atmosferă plăcută prin multele sale baruri şi restaurante, fiind situat la est de cartierul Miraflores.

Din faţa Centrului Comercial Larcomar, vis-a-vis de Hotel Marriott, cu un taxi negociat la numai 8 USD, poţi ajunge pînă în Centrul Istoric, adică în Plaza Mayor, fosta Plaza de Armas, aflată la  o distanţă de 15 km, fiind situată în partea nordică a oraşului pe malul rîului Rimac. Cunoşteam deja locurile şi oraşul Lima, întrucît mai înainte parcursesem turul de oraş, Sightseeing City Tour, de patru ore, contra sumei de 22 USD, în care a intrat şi vizita la Muzeul de Arheologie (Museo Arquelogico, Rafael Rarco Herera, 1926).

În Plaza Mayor se află Palacio de Gobierno, sediul guvernatorului peruan, astăzi al preşedintelui republicii, construit pe locul palatului conchistadorului Francisco Pizzaro, cel care jefuise regatul incaş din Peru (1531-1533). Sarcofagul lui Pizzaro este depus într-o capelă din dreapta intrării principale în palat şi este decorat cu un splendid mozaic. Pe latura de est a Pieţii Mayor, care este de formă pătrată, se află Arhiepiscopia Romano-Catolică şi Palatul Arhiepiscopului, cu balcoanele sale excepţional decorate. În această catedrală episcopală, în ziua mea de vizită, am avut onoarea să asist la o cununie religioasă a unei perechi de tineri, în prezenţa familiilor şi prietenilor lor. Pe una din laturile pieţei se găsesc alte două palate cu balcoane de tip colonial, colorate într-un galben foarte plăcut şi cu spaţii comerciale la parter, palate unde se vede stilul empire timpuriu, care domină construcţiile coloniale. În centrul Pieţei Mayor se află o fîntînă arteziană din care apa ţîşneşte în cascade, ca şi în urmă cu 350 de ani. Din această piaţă am pornit un pic spre sud-est pînă la Palatul Congreselor (Palacio Congreso) flancat între cele două pieţe, Plaza Bolivar şi Plaza Avacucho, unde se află Monumento de la Simon Bolivar şi Muzeul Inchiziţiei (Museo de la Inquisición). Pentru a vizita Muzeul Inchiziţiei a trebuit să aştept mai mult de o jumătate de oră, pînă cînd s-a format un grup de limba engleză.

După vizita judecăţilor inchizitoriale, am pornit spre Mănăstirea San Francisco (Monasterio de San Francisco) pentru a vizita catacombele. Foarte frumoasă şi bogată, această mănăstire franciscană, a cărei vizită durează mult peste două ore şi în a cărei bibliotecă sînt păstrate peste 25.000 de cărţi, scrise în diferite limbi vechi, incunabule şi texte vechi din vremea conchistadorilor. Această bibliotecă este una dintre cele mai importante biblioteci ale Americii Latine, pe care eu am asemuit-o cu Biblioteca Universităţii din Coimbra, Portugalia. La fel de importante sînt naosul bisericii, cu iconostasuri din lemn sculptat şi aurit, precum şi sala de consiliu. Coridoarele, curtea interioară şi capelele interioare pe care le-am vizitat în continuare sînt adevărate muzee cu sculpturi şi tablouri celebre aparţinînd şcolii lui Rubens, precum şi altor şcoli de pictură din vremurile trecute. Aici se găsesc celebre opere de artă, precum Coborîrea lui Iisus de pe Cruce, Cina cea de Taină, Biciuirea lui Iisus etc.

Admirînd aceste opere de artă, mă gîndeam şi mă întrebam, de unde au strîns călugării  acelor vremuri atîtea bogăţii dintr-o ţară atît de săracă? În acest careu care înconjoară curtea interioară şi unde la parter se găsesc coridoarele şi capelele mai sus-amintite, la cele două etaje superioare sînt amplasate chiliile călugărilor, iar în cele două niveluri de la subsol sînt amplasate catacombele mănăstirii, în care se găsesc osemintele şi scheletele celor peste 50.000 de călugări care au fost înmormîntaţi aici. Din păcate pentru noi şi din grija pentru păstrarea acestor capodopere, este interzisă fotografierea şi înregistrarea video, iar magazinele lor nu posedă DVD-uri cu aceste minunăţii.

Biserica Mănăstirii Sf. Francisc este una dintre cele mai frumoase clădiri religioase din Lima, ce aparţine stilului colonial timpuriu, prin barocul ei cu influenţe maure, care o face de-a dreptul unică şi deosebită. Din Mănăstirea Sf. Francisc (Monasterio de San Francisco), am trecut vis-a-vis la Muzeul Municipal al Istoriei Peruane de la începuturi şi pînă astăzi, cu vechi şi nou, unde la noutăţi sînt prezentate şi impresionante lucrări de modernizare ale oraşului, care este în continuă creştere. Apoi am continuat drumul meu spre Casa de la Literatura Peruana, care este o Casă de Cultură cu interesante expoziţii temporare de artă, iar de aici am ajuns la Palacio de Gobierno (Palatul Guvernatorului) care, după cum v-am mai spus, se găseşte în Plaza Mayor si unde am ajuns chiar în momentul cînd se schimbau gărzile prezidenţiale, participînd astfel la această schimbare de gărzi.

Din Plaza Mayor am pornit per pedes pe strada pietonală Jiron de le Union pînă în Plaza de San Martin, admirînd pe o parte şi pe alta artera pietonală lungă de peste 2 km şi marcată de sute şi sute de buticuri şi magazine comerciale, restaurante, cafenele de tot soiul şi comerţul stradal sub fel şi fel de modalităţi, poate cel mai mare şi mai divers comerţ stradal întîlnit pînă acum. Astfel, admirînd bulevardul pietonal Jiron de la Union, am ajuns în cea mai mare şi mai frumoasă piaţă din Lima, Plaza de San Martin, închinată generalului José de San Martin, acest erou fiind cel care după ce eliberase Argentina şi Chile, la 28 iulie 1821, a declarat independenţa statului Peru în comuna Huaura, la 5 km  nord de Lima. N-am înţeles de ce generalul Jose de San Martin, un an mai tîrziu, adică în anul 1822, pleacă în Franţa, iar lupta de eliberare este continuată de  Simon Bolivar, care după ce eliberase Venezuela şi Columbia, a reuşit în anul 1824 să alunge armata spaniolă de pe întreg teritoriul statului Peru. Statuia lui Jose de San Martin a fost ridicată în 1921, la centenarul independenţei statului Peru.

Continuîndu-mi drumul pe Jiron de la Union, am ajuns în Centrul Civic, unde se află Parcul Japonez, Juana Alarco, Parcul de Cultură din Plaza Grau, Palatul Justiţiei (Palacio de la Justicia) cu statuia din bronz, simbol al ţăranului peruan, ţinînd cei doi boi de coarne.

Tot în această zonă se mai află Museo de Arte de Lima sau Muzeul Naţional şi Museo de Arte Italiana în Plaza Bolognesi. Peste toate acestea însă tronează Monumento de la Libertade din Plaza Grau. Din acest loc am luat un taxi spre Miraflores (Huaca Pucllana), cerîndu-i să mă ducă prin cartierul San Isidoro, unde se află Muzeul Amano şi Muzeul Enrico Pol, pe care le-am văzut numai din exterior, după care am intrat pe moderna şi splendida autostradă Av. Republica de Panama, care ne-a dus la punctul de campare, Hotel J.V. Marriott – Lima.

Rămîn dator ca încheiere să vă spun cîteva cuvinte despre Muzeul de Arheologie Rafael Rarco Herera, care s-a deschis în anul 1926, structurat pe trei colecţii; cea mai impresionantă dintre ele este colecţia de 55.000 de obiecte ceramice  pictate şi care reprezintă viaţa incaşilor în toate domeniile lor de activitate, de la agricultură, pescuit, construcţii şi pînă la sănătate, boli şi bolnavi. Urmează colecţia de tapiserii şi carpete ţesute manual de către incaşi, dintre care unele deţin recordul mondial cu 1.567 noduri/cm liniar şi, nu în ultimul rînd, este deosebit de interesantă şi faimoasă colecţia de vase ceramice precolumbiene, pictate cu scene erotice reprezentînd practicile sexuale ale incaşilor.

Închei această istorisire  cu comoara din Lima. În anul 1820 oraşul Lima, capitala statului Peru, se afla, aşa cum am văzut, în pragul revoluţiei. Viceregele oraşului a decis ca măsură de precauţie să transfere toate bogăţiile oraşului în Mexic, unde să fie păstrate în siguranţă. Comoara constă din bijuterii din aur, argint, pietre preţioase şi două statui reprezentînd, în mărime naturală, Fecioara Maria şi Pruncul Iisus,  din aur masiv, dar şi foarte multe alte bogăţii care, încărcate în 11 corăbii, au fost predate comandantului William Thomson de pe vasul Dear Mary,  pe care trebuia să le conducă în Mexic. William Thomson, însă, s-a transformat în pirat nemilos şi a condus vasele în Insulele Cocos din Oceanul Indian, unde se spune că şi-a îngropat comoara. Vasul Dear Mary a fost capturat de către spanioli, care au omorît toţi marinarii, cu excepţia lui Thomson şi a ajutorului său, care au fost legaţi fedeleş şi duşi să le arate comoara în Insulele Cocos. Prin vicleşuguri, William Thomson şi partenerul său au reuşit să scape în junglă şi nu au mai fost văzuţi ,nici ei şi nici comoara. Au mai urmat încă 300 de expediţii fără succes şi comoara din Lima încă nu a fost recuperată.

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România