Aventură în jurul lumii. KUŞADAŞI – EFES, TURCIA

Turcia este ţara celor două continente, Europa şi Asia, despărţită în oraşul bizantin Constantinopole – Istanbul de apele Bosforului (Strîmtoarea Bosfor), care face legătura între Marea Neagră şi Marea de Marmara. Suprafaţa ţării este de 783.562 km2, adică de 3,4 ori mai mare decît suprafaţa României şi cu o populaţie de 78 milioane locuitori, mai mare decît Anglia, cu 62,5 milioane locuitori, şi decît Franţa cu 65 milioane locuitori. Din teritoriul Turciei numai 8% se află în Europa, restul de 92% aflîndu-se în Asia.

Principalele oraşe sînt Istanbul-Constantinopole, cu 15 milioane locuitori, urmat de Ankara, capitala ţării, cu 6 milioane locuitori şi oraşul Izmir (Smyrna), cu 3 milioane locuitori.

Mustafa Kemal Ataturk a fost reformatorul şi tatăl Turciei moderne  şi primul ei  preşedinte. Ceilalţi sultani faimoşi: Mohamed, Baiazid, Suleiman Magnificul ş.a. au fost daţi uitării, rînd pe rînd. Priorităţile turcilor sînt producţia şi comerţul cu covoare, pielărie sub toate formele, uleiul de măsline şi rahatul (turkish delight). În producţia de ulei de măsline ocupă în lume locul trei după Spania şi Italia, fiind urmaţi de Grecia, Tunisia şi Siria. Dacă la uleiul de măsline turcii sînt pe locul trei, ei pretind că la pielărie şi produse din piele sînt pe locul unu, iar la covoare sînt pe locul doi după arabi.

Măslinul nu produce fructe decît după şapte ani, are însă o durată de viaţă de peste 500 de ani şi populează munţii pînă spre vîrful lor, pe ambele versante, averea turcilor numărîndu-se în numărul de măslini.

Kuşadaşi este un mic orăşel din Asia Mică, de vreo 65.000 locuitori, care în timpul sezonului, adică din 15 aprilie şi pînă la 1 noiembrie se dublează cu turişti. Este situat pe coasta de vest a Turciei în Golful Kuşadaşi din Marea Egee lîngă insula greacă Samos. Temperatura în timpul iernii (decembrie-martie) este de 15-16 grade C şi umedă, cu multe ploi. ”Kuş” înseamnă pasăre, iar ”adaşi” înseamnă insulă, adică ”pasărea din insulă.”

Efesul reprezintă unul dintre cele mai mari şi mai frumoase oraşe-vestigii ale lumii antice, fiind cel mai bine conservat. A fost ridicat în perioada culturilor greacă, romană şi bizantină, care se aflau la apogeul înfloririi lor. Aici se află şi Templul Zeiţei Artemisa (Diana la romani), fiica lui Zeus şi a titanidei Leto, soră geamănă cu Apolo. Templul, care este una din cele şapte minuni ale lumii antice, este ridicat pe coasta de vest a Turciei. Artemisa era venerată ca zeiţă a vînătorii şi reprezentată ca o femeie foarte frumoasă. Astăzi, această minune nu mai are decît o coloană ionică întreagă, în vîrful căreia se găseşte un cuib de barză, care îşi cloceşte ouăle. Plinius cel Bătrîn a elogiat acest templu, a cărui construcţie a durat 120 de ani, ca fiind: cel mai nobil, cel mai mare şi cel mai minunat loc sfînt de pe pămînt. Suprafaţa ocupată de templul Artemisei a fost de patru ori mai mare decît cea a Partenonului atenian, iar acoperişul templului era susţinut de 127 de coloane ionice înalte de peste 60 de picioare. Construit în secolul al VI-lea î.Hr., a fost incendiat în anul 356 î.Hr. de către un nebun, pe care îl chema Herostrat şi care dorea să rămînă în istorie. Refăcut pe acelaşi loc, a fost distrus de către goţi 500 de ani mai tîrziu (anul 262 d.Hr.). În anul 1869  I.T. Wood, inginer de căi ferate, a descoperit acest templu după şapte ani de muncă. Lucrările sale au fost continuate de Hogarth, British, iar din 1965 pînă în prezent de către Institutul de Arheologie din Viena.

Istoria Efesului începe prin mileniul II î.Hr., cînd vasele din Marea Egee ancorau în portul Efesului, unde aveau reprezentanţe comerciale lidienii şi fenicienii, la gura de vărsare a rîului Caistros. De aici pornea drumul de caravane, care ducea mărfurile spre centrul Anatoliei.

La începutul lunii aprilie, aici, primăvara se arată în toată splendoarea ei. Toată natura este îmbrăcată în verde, pomii sînt înfloriţi şi toţi pasagerii de pe vapor se minunează de frumuseţea acestui oraş, de viaţa lui modernă, de comerţul înfloritor şi de preţurile foarte accesibile în comparaţie cu cele din Noua Zeelandă şi Australia, pe unde umblasem. După Templul Artemisei am urcat la Dealul Privighetorilor spre Muntele Bulbul, unde se află  sanctuarul cosiderat ca fiind ultima locuinţă a Sfintei Fecioare Maria.

Evanghelistul Ioan, în faptele din Sfînta Scriptură, ne spune că Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a muri, i-a încredinţat-o pe Mama Sa, spunîndu-i: ”Iată Mama ta!”. Din acel moment ucenicul său a luat-o cu sine. Cu atît mai mult cu cît, după moartea lui Iisus, în Ierusalim, au început persecuţiile, astfel că în anul 37, Sf. Ştefan a fost ucis cu pietre, iar în anul 42, Sf. Iacob a fost decapitat. Apostolii şi-au împărţit lumea pentru a predica credinţa lui Iisus, Asia Mică a revenit Sf. Ioan Evanghelistul, care a luat-o cu sine pe Fecioara Maria, aşa cum arată dovezile care sînt: prezenţa mormîntului Sf. Ioan la Efes; Consiliul Ecumenic ţinut la Efes în anul 431 d.Hr. în prima biserică din lume închinată Fecioarei Maria, unde s-a definit dogma maternităţii divine a Maicii Preasfinte; tradiţia orală, fidel păstrată de locuitorii ortodocşi din localitatea Kirkince, descendenţi ai primilor creştini efeseni, care în fiecare an, pe 15 august, de Ziua Adormirii Maicii Domnului, vin în pelerinaj, perpetuînd credinţa creştină, moştenită din moşi strămoşi, că Fecioara Maria a trăit aici ultima parte a vieţii sale şi a murit în acest loc, numit de ei Panghia Kapoulou; Vaticanul a declarat drept loc de pelerinaj Casa Mariei şi în fiecare an pe 15 august au loc aici slujbe religioase şi o liturghie catolică; este cunoscut faptul că pe lîngă mormîntul Sf. Ioan Teologul, aici a mai predicat şi Sf. Apostol Pavel.

Toate acestea sînt scrise pe nişte table mari, dispuse lîngă ”casa Mariei”, în principalele limbi internaţionale, printre care cu nespusă bucurie am găsit şi limba română. Ultima restaurare ireproşabilă a acestor locuri s-a făcut în urmă cu 60 de ani (1951).

De pe Dealul Privighetorii am coborît la Efes, înfloritoarea urbe de odinioară. Aici, în cinstea bunăstării lor, efesenii au înălţat temple şi sanctuare pentru a venera pămîntul-mamă şi pe zeiţa fertilităţii, Cybelle.

Mult mai tîrziu portul s-a împotmolit, datorită depunerilor de aluviuni, oraşul decăzînd şi datorită jafurilor succesive. Intrînd prin poarta de nord a ruinelor Efes, parcurgem cele trei drumuri: cel al grădinarilor, drumul de marmură şi drumul portului pe o lungime de 3 km pînă la poarta de vest. Un număr de 27 obiective sînt păstrate pînă astăzi şi marchează măreţia Efesului de altădată, precum şi perioadele de vîrf ale celor trei culturi înfloritoare, care au contribuit la măreţia şi veşnicia oraşului. Dintre acestea remarcăm Biblioteca Celsus cu 250.000 volume, care era a treia din lume după Alexandria şi Bergama (Pergamum), Teatrul Mic (Odeon) şi Marele Teatru cu o capacitate de 225.000 locuri, două gimnazii: cel din port şi cel de est, porţile Heracles şi Mazeus, Fîntîna lui Traian, Templul lui Hadrian, Agora, băile termale, Templul lui Domitian, rezervorul de apă şi canalizare, stadionul, mozaicul cu o suprafaţă de aproape 100 m2, lung de 30 m şi lat de peste 3 m şi nu în ultimul rînd două case de toleranţă, una pentru patricieni şi una pentru plebei.

După patru ore de parcurs ieşi  uluit prin poarta de vest şi în acelaşi timp convins că ai vizitat poate cel mai mare şi mai bine conservat vestigiu al lumii antice.

Pe aceeaşi coastă a Mării Egee se mai găsesc în nord de Smyrna (Izmir), Bergama cu Pergamontul şi Asklepius, iar mai sus Troia, iar în sud de Kuşadaşi, Priene, Milet şi Knidos. Toate sînt realizări şi oraşe din culturile greacă, romană şi bizantină, turcii neavînd altă contribuţie decît aceea că le-au cucerit 15 secole mai tîrziu, în 1453, la căderea Imperiului Bizantin, ei venind din partea de nord a Arabiei.

În încheiere doresc să vă reamintesc că cele şapte minuni, realizări măreţe ale lumii antice, au fost considerate, în ordine, următoarele:

1. Cele trei piramide Kheops, Kephren şi Mykerinos, împreună cu Sfinxul, de la Giza (Gizeh) sau El Gîza, rămase intacte şi astăzi. 2. Grădinile Suspendate ale Babilonului, construite de Regele Nabucodonosor al II-lea, aproximativ prin anii 600 î.Hr., pe valea Eufratului. 3. Statuia lui Zeus din Olympia – Grecia, realizată de către sculptorul Phidias, pe la mijlocul sec. al V-lea î.Hr. 4. Templul Zeiţei Artemisa din Ephesus – Asia Mică, astăzi Turcia. Templul din 127 de coloane de piatră cu peste 60 picioare înălţime, construit în sec. al VI-lea î.Hr. şi distrus de goţi în anul 262 d.Hr. 5. Mausoleul din Halikarnas (Halicarnassus), monumentalul mormînt din marmură, construit de către Regina Artemisa, în memoria lui Mausolus, a fratelui şi soţului ei. 6. Colosul din Rhodos, una din uriaşele statui din bronz ale grecilor, ridicate în anul 280 î.Hr. şi înalte de 105 picioare, închinată zeului Helios. 7. Farul din Alexandria, localizat în faţa Portului Alexandria-Egipt, construit în anul 280 î.Hr. şi înalt de 440 picioare. Distrus de cele două cutremure din 955 şi din  sec. al XIV-lea d.Hr.

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România