Aventură în jurul lumii: INSULELE CAYMAN

Insulele Cayman fac parte din Arhipelagul Antilele Mari, situate în Vestul Mării Caraibelor şi sînt trei la număr: Grand Cayman, Brac Cayman şi Little Cayman, aparţinînd Regatului Unit. Capitala lor este Georgetown, fiind situată în sud-vestul insulei Grand Cayman, care este şi cea mai mare dintre ele, cu o lungime de 30 km şi o lăţime de 6 km. Celelalte două insule sînt situate la cca. 140 km nord de Grand Cayman.

Aceste insule sînt un fragment dintr-un lanţ muntos subacvatic, fiind înconjurate de recife de corali, fiind cele mai căutate destinaţii pentru scufundări subacvatice şi ca locuri de odihnă, de pe tot globul terestru. Totodată, aici este situat al cincilea centru financiar ca mărime de pe glob, fiind ca şi Elveţia un paradis fiscal, motiv pentru care numeroşi oameni depun banii în băncile locale şi chiar se stabilesc aici, ca dovadă vilele luxoase în care trăieşte peste 40% din populaţia insulelor şi care este  de origine străină.

Pînă nu demult, locuitorii insulelor trăiau din vînzarea nucilor de cocos şi a produselor derivate din acestea, însă în prezent economia insulelor este reprezentată prin serviciile financiare internaţionale şi turism, căruia i se oferă plajele lor albe şi nesfîrşite. Agricultura constă în culturi de cocotieri, banane, alte fructe tropicale, orez, creşterea animalelor şi a broaştelor ţestoase marine. Pescuitul e reprezentat de broaşte ţestoase de mare, bureţii de mare şi scoicile producătoare de perle, iar industria se bazează pe cea alimentară în special, ca şi Cuba, pe producerea romului de Tortuga şi a produselor de cofetărie, renumite prin prăjiturile cu rom. Limba oficială este engleza, iar moneda este dolarul caymanez (1$USA = 1,25$CI).

Insulele Cayman au fost descoperite în 1503 de Cristofor Columb, care le-a numit „Las Tortugas”, iar mai tîrziu indigenii Lizardzi le-au schimbat numele în La Gartos (aligatori), pentru ca în anul 1450 să fie denumite din nou Caymans (carib, sau crocodil marin); în sfîrşit, în anul 1708, Marea Britanie a redenumit arhipelagul ca  Insulele Cayman, nume pe care îl poartă şi astăzi.

Viaţa pe aceste insule este pusă în evidenţă însă prin anii 1500 î.Ch., cînd triburile arawak şi ciboney s-au aşezat în Caraibe, iar prin anii 1000 d.Ch. au migrat în nord, în Bazinul Orinoco.

Excursia opţională aleasă de mine a fost Cayman Sightseeing Adventure şi am început cu prima oprire la casa tencuită cu cochilii de scoici producătoare de perle, denumită The Couch Shell House, construită chiar în anul naşterii mele, 1935, de către George Henderson şi pe a cărei tencuială exterioară au fost lipite 4.000 de scoici producătoare de perle, cu partea de sidef spre exterior, unde fiecare scoică are o suprafaţă de 20 cm x 15 cm, adică 300 cmp şi o adîncime de 12-15 cm, de o rară frumuseţe. Şi  după aproape 76 de ani, totul se păstrează în cele mai bune condiţii. Este unul din punctele de atracţie ale capitalei Georgetown.

A doua oprire am făcut-o la fabrica „Tortuga Rum Co.”, concurentă a romului cubanez şi a dulciurilor celor mai diverse cu rom. Fiind invitaţi la degustări, bineînţeles că nimeni nu a mai rămas în autocar, nici măcar cei care erau netransportabili. Bărbaţii au gustat cîte un păhăruţ din cele nouă tipuri de rom ale casei (nucă de cocos, banană, portocală, ciocolată, vanilie, ananas, alune, cacao), dar şi lichiorurile casei. Drept este că păhăruţul era de numai 20 ml, dar înmulţit cu şapte şi ţinînd cont că sînt de diferite tipuri de rom, vă închipuiţi că ne puneam întrebarea cum ajungem la vapor… Am fost însă salvaţi de nenumăratele dulciuri cu rom (prăjituri, bomboane, ciocolată etc.), pe care de asemenea le-am gustat. În curte erau şi statuile piraţilor care au fondat această fabrică prin anii 1710, dar şi căruţele şi butoaiele de cîte 200-300 l capacitate, în care se transporta romul în vremurile trecute, probabil înainte de producerea sticlei.

Următoarea oprire a fost pe Seven Miles Beach, plaja cu nisip alb, nisip rezultat din măcinarea recifelor de corali şi care este cea mai vestită plajă din arhipelag. Autocarele noastre au oprit chiar la intersecţia dintre drumurile Mary Mollie Hydes şi Boggy Sand, unde am stat destul de mult timp ca să ne înmuiem picioarele în Marea Caraibelor.

Cea de-a patra oprire am făcut-o în afara oraşului Georgetown, într-o localitate numită Hell, chiar în faţa lui Hell Post Office, unde se găsea şi un mare complex artizanal, renumit pentru coralul negru. De altfel, am văzut pe malurile mării foarte multe recife din corali negri, ce nu sînt chiar aşa de arătoşi, dar prelucrat şi bine lustruit, acest coral este de o frumuseţe rară, mai ales sub formă de inele, cercei, broşe etc. Acest Hell Post Office a fost deschis pentru prima dată în anul 1962, prin hotărîre a Guvernului United Kingdom. Fiind în faţa acestui oficiu poştal, am timbrat şi am trimis o corespondenţă spre ţară, către pritenul meu Mihai Domşa, nepotul marelui prof. dr. Valeriu Lucian Bologa. Mihai este mare colecţionar de suporturi din carton pentru halbele de bere şi, la plecarea din ţară, mi-a dat peste 50 astfel de suporturi diferite, ca să le semnez, ştampilez şi expediez din locurile în care mă aflam în jurul lumii, lucru pe care l-am făcut cu plăcere, începînd cu Hell Post Office.

Populaţia insulelor este de 60.000 de locuitori, dintre care 58.500 locuitori sînt în Grand Cayman, din care capitala Georgetown are 7.000 de locuitori şi mai toate marile bănci ale lumii, cu excepţia Băncii Comerciale Române. Insula Brac Cayman are 1.400 locuitori, iar Little Cayman are numai 100 de locuitori.

În sfîrşit, autocarul ne-a readus în Georgetown, chiar în centrul oraşului, în faţa plajei principale, unde de altfel se găseşte şi centrul comercial al oraşului, unde am şi rămas toată după-amiaza, deoarece ne-au informat că din centrul oraşului şi pînă în port, unde era ancorat vaporul nostru, circulă la fiecare 15 minute microbuze shuttle bus, iar pe apă sînt vaporaşe care fac acelaşi lucru. Am rămas în această după-amiază cu un scop anume: vreau să vă povestesc că între 1716-1718, aici a acţionat marele şi faimosul pirat Edward Teach, alias Barbă Neagră (1680-1718). Aici, în perioada amintită, el prăda corăbiile armatei spaniole pline cu aur, argint, bijuterii, pietre preţioase şi semipreţioase; la rîndul lor, conchistadorii prădaseră aceste comori din Mexic şi America de Sud. Barbă Neagră, cu corăbiile lui uşoare şi rapide, ascunse după stînci, ataca convoaiele corăbiilor spaniole şi le prăda în stilul practicii din acea vreme. Barbă Neagră şi-a găsit însă sfîrşitul în anul 1718, într-o bătălie cu un alt englez, locotenentul Robert Maynard, care i-a tăiat capul şi l-a atîrnat ca trofeu pe catargul corăbiei sale. Se zice că piratul şi-a ascuns comorile în grotele recifelor de corali din Insulele Cayman, comori ce nu au fost găsite nici pînă în ziua de azi, deşi şi eu personal în ziua de 7 ianuarie,  de  Sfîntul Ion 2011, le-am căutat în zadar pe insulă.

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România