Auto străzi fără număr

Există cel puţin două modalităţi de a defini asemenea drumuri: prima o ştie toată lumea, iar a doua se referă la stilul românesc de a construi aceste minunăţii ale trecutului şi viitorului omenirii fără contribuţia omului. Sub formă de minune. Să apară, aşa, din seninul cerului, fără finanţare, fără constructori, fără a mişca măcar un deget.

Doar din… bătutul de gură al politicienilor.

Şi nici măcar această ultimă afirmaţie nu este adevărată. Dovada? Autostrada Estului „  se întinde” de la Galaţi, trece prin Brăila, atinge Buzăul şi se înfige în Ploieşti. Sâââââât! Mândră, lată, şi de nimeni vizionată. Pentru că – spuneam – proiectul măreţ a fost aprobat tacit, într-un coteţ mami mare, numit impropriu Parlament. Deputaţii şi senatorii au ieşit tiptil din sălile de dezbateri, n-au zis nici mâc, dar s-au dus care-ncotro, fără să sufle o vorbă.

De ruşinea noastră, desigur.

Evident că, acum, când se pregătesc să-şi reînnoiască slujbele şi să ne cheme la urne, parlamentarii „construiesc” pe-te-miri-unde şi te-miri-ce. O fac, însă, cu atâta râvnă, încât chiar îi credem. De ce? Pentru că de toate astea, şi încă multe altele, avem nevoie ca de aer. Doar că preocuparea lor nu este de a împinge ţara spre mai bine, ci de a face în aşa fel încât lor să le fie mai bine!

Restu’?

Moft. Pretenţii de sărăntoci, care se uită peste gard, văd că la alţii se poate, şi ar vrea să maimuţărim ţări mult mai mici şi mai slabe decât noi, dar care, realmente, fac şi dreg, îşi construiesc, chiar dacă cu eforturi deosebite, un viitor. Pentru ei şi generaţiile care urmează.

Noi?

Bibilim la auto strada  Transilvania din vremurile în care Bombonel visa la Cornu şi Laptele care împunge şi se scurge în buzunarele PDSR, pe cărăruia auto a Soarelui e mereu umbră din cauza reparaţiilor la gropile lu’ Mazăre viconte de Madagascar,  pe Iaşi-Târgu Mureş şi mai la vale se întrec căruţele cu coviltir ale celor care, cu sau fără voia noastră, sunt tot ai noştri, da’ votează  cu înflăcărare patriotică,, dic mo!, pe cei care au creionat într-o pauză de ţigară, un zvâcnet de condei, o retrocedare parşivă, şi o manevră mârşav de evropeană, desen cu ciucuri şi clopoţei pentru strada cu buclă auto dintre Galaţi şi Ploieşti. Asta printre mizilicurile drumurilor schnel-schnel din Maramu, centurile ocrotitoare de gropi ale Capitalei şi ale altor oraşe aflate în calea celor care nu călătoresc cu RATA. Aşteptăm cu interes şi celelalte drumuri… esperes.

La viitoarele alegeri, desigur.

Radu VIDA