Apa trece, trec şi pietrele

Şi uite aşa visătorii se mai trezesc la realitate. Pe măsură ce faima PSD trece, puii părăsesc cuibul unul câte unul, mai ceva ca rândunelele în luna lui septembrie. Odată cu protestele împotriva “Ordonanţei Dragnea”, unii membri s-au decis să protesteze în felul lor, părăsind partidul şi lăsându-şi Fratele Suprem cu tot mai puţini acoliţi. De-a lungul timpului, începând cu luna februarie, au părăsit PSD-ul, nume precum: ministrul Florin Jianu, ministrul Aurelia Cristea, secretar de stat Ciprian Necula, secretar general PSD Reşiţa- Valentin Cristian Lupşa, consilier judeţean al PSD Mureş- Călin Andrei Tuns, iar în ultima lună: deputatul PSD Cătălin Nechif, deputatul PSD Marilena-Emilia Meiroşu, fostul ministru al Turismului Mircea Titus Dobre, deputatul PSD Gabriela Podaşcă. Toate bune şi frumoase până acum. Totuşi, reacţiile celor care au rămas în urmă sunt mai mult decât disperate, culmea, tocmai pentru a demonstra că nu sunt disperaţi.

Astfel, Dragnea îşi numeşte foştii colegi de partid, care au fost şi premieri, şobolani care nu vor reuşi să dărâme casa oricât se vor strădui. Vicepreşedintele PSD, Mihai Fifor îi numeşte trădători care au ales un drum al ruşinii. Alţi lideri PSD îi numesc dezertori care fac gesturi lipsite de onoare şi alte câte şi mai câte. Întrebarea e, de unde agitaţia asta dacă toţi afirmă că programul de guvernare va fi dus oricum la îndeplinire?

Parcă se simte un iz de panică şi de adâncă mâhnire, aşa nu prea subtil, în aerul respirat de cei rămaşi care nu mai ştiu cum să jure credinţă veşnică partidului. Cu toate că gesturile celor care au plecat sunt susţinute cu argumente clare, faptul că nu sunt de acord cu un conducător care face legile după proprile interese, că principile lor se bat cap în cap cu cele ale conducerii şi că pur şi simplu nu asta işi doresc pentru ţara lor, acuzaţiile celor care au rămas ca stâlpi ai partidului curg gârlă. Până una alta, cetăţenii mulţumesc PSD-ului că s-au sensibilizat şi i-au menţionat şi pe ei în acuzaţii, mai mult ca sigur sunt şi ei foarte dezamăgiţi de plecările supuşilor în care şi-au pus toată credinţa şi încrederea. O lacrimă le-a apărut şi lor în colţul ochilor, cu siguranţă!

Măreţia şi grandoarea partidului se stinge puţin câte puţin, de abia aşteptăm momentul când regele va rămâne fără supuşi. Dar cu siguranţă nu va rămâne niciodată fără regină, al cărei rol nu este acela de a se pieptăna şi a se aranja în fiecare zi, ci de a ucide limba română, ca o adevărată luptătoare!

Iulia LUPŞA