ANOSR: Drepturile studenţilor, pe “lungul drum de la teorie la aplicare”

Mai mult de jumătate dintre universităţile româneşti încă nu s-au adaptat secolului în care trăim – consideră reprezentanţii Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, aceştia acuzând şi că, în multe universităţi, studenţii nu sunt informaţi cu privire la procedurile şi mecanismele pe care le au la dispoziţie pentru a sesiza anumite abateri de la normele de etică sau abuzuri, nu sunt încurajaţi să sesizeze o neregulă sau o ilegalitate atunci când o întâlnesc şi nu sunt educaţi în acest spirit.

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a redactat un nou Raport naţional privind respectarea prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului (Statutul Studentului) în universităţile de stat din ţară, prezentând situaţia întâlnită în universităţile româneşti la începutul anului universitar 2016-2017.

“Deşi universităţile erau obligate ca în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ (martie 2012) să îşi adopte un cod propriu al drepturilor şi obligaţiilor studentului, peste un sfert dintre instituţiile de învăţământ superior din România (16 universităţi) încă nu aveau un astfel de document public pe site la data de 1 octombrie 2016, la peste 4 ani de la expirarea acestui termen. În urma analizei Codurilor universitare ale drepturilor şi obligaţiilor studentului, din cele 39 de universităţi unde existau disponibile pe site astfel de documente, o primă constatare tristă este că nu există nici un drept din Statutul Studentului la nivel naţional care să fie prevăzut întocmai în documentele din toate universităţile. Fiecare drept menţionat în documentul naţional lipseşte cel puţin din documentul unei universităţi. În schimb, există o singură obligaţie a studenţilor, menţionată în documentele interne ale tuturor universităţilor, şi anume obligaţia studentului de a-şi îndeplini angajamentele financiare. Punând în oglindă aceste două aspecte, putem observa o percepţie generală care există asupra studenţilor la nivelul sistemului naţional de învăţământ superior, aceştia fiind priviţi mai degrabă ca nişte clienţi, şi nu ca parteneri şi beneficiari ai actului educaţional” – relevă raportul ANOSR.

Conform aceluiaşi document, una dintre problemele care încă persistă la nivel naţional este insuficienţa locurilor de cazare, “foarte multe universităţi nereuşind să acopere nici măcar jumătate dintre cererile studenţilor”. Mai mult decât atât, “universităţile nu aplică nici o măsură compensatorie acestei situaţii, neacordând subvenţii de cazare drept suport pentru studenţii care nu locuiesc în căminele studenţeşti”.

Studenţii spun că există în continuare probleme foarte mari de incluziune a persoanelor cu diverse dizabilităţi, universităţile “nefiind pregătite să le asigure acestora nici infrastructura, nici resursele necesare pentru a putea participa la un proces educaţional de calitate”. De asemeni, acuză ineficienţa Centrelor de Consiliere şi Orientare în Carieră, “care încă nu sunt suficient de vizibile în rândul studenţilor şi nu beneficiază de resurse umane şi financiare prin care să îşi poată îndeplini cu adevărat misiunea pentru care au fost create”. O altă nemulţumire este legată de faptul că, în multe universităţi, persoanele cu funcţii de conducere ocupă, simultan, şi funcţii politice, acest cumul “putând dăuna principiilor academice pe baza cărora ar trebui să funcţioneze sistemul naţional de învăţământ superior”.

“Universităţile solicită în continuare de la studenţi diverse taxe nejustificate sau chiar ilegale, precum cele pentru eliberarea diverselor documente, căutând de multe ori soluţii pentru a atrage fonduri inclusiv de la studenţi, din cauza finanţării insuficiente a sistemului educaţional de la bugetul de stat. Încă nu toate cadrele didactice pun la dispoziţia studenţilor un suport de curs în regim gratuit, întâlnind multe situaţii în care aceştia sunt nevoiţi să achiziţioneze cărţile scrise de profesorii lor pentru a putea învăţa pentru examene. De asemenea, unele universităţi au probleme şi cu resursele educaţionale disponibile în biblioteci sau cu accesul la baze de date ştiinţifice, acest lucru afectând calitatea procesului educaţional. În ceea ce priveşte stagiile de practică, încă universităţile se preocupă prea puţin pentru a încheia parteneriate cu angajatori şi pentru a asigura activităţi practice de calitate pentru studenţi, în multe situaţii aceste procese producându-se superficial” – mai relevă raportul.

În ce priveşte evaluarea cadrelor didactice de către studenţi, raportul arată că aceasta e abordată de multe universităţi în mod superficial, în continuare, studenţii nefiind încurajaţi să participe la acest proces, nepublicându-se rezultatele acestor evaluări sau neluându-se nici un fel de măsuri în urma acestora. De asemeni, studenţii şi absolvenţii sunt implicaţi într-un procent foarte mic în procesul de revizuire a planurilor de învăţământ, “deşi opinia acestora poate fi foarte valoroasă”.

“Mai mult de jumătate dintre universităţi încă nu s-au adaptat secolului în care trăim şi nu acceptă cereri online de la studenţi, complicând procesul birocratic în continuare. Deşi sistemul educaţional românesc a fost zguduit în ultimii ani de grave probleme de etică, în continuare constatăm că în multe universităţi studenţii nu sunt informaţi cu privire la procedurile şi mecanismele pe care le au la dispoziţie pentru a sesiza anumite abateri de la normele de etică sau abuzuri, nu sunt încurajaţi să sesizeze o neregulă sau o ilegalitate atunci când o întâlnesc şi nu sunt educaţi în acest spirit” – se mai arată în raportul ANOSR.

M. TRIPON